mă gândeam să-ți scriu dintr-un baton cu susan

un minipoem cu pistrui care să vibreze în geantă fii tu femeia-pește lasă-mă să fiu bărbatul-apă. e ca și cum ți-ai pune capul pe umărul meu. dar tu ești femeia nordului/ eu sunt bărbatul sudului tu citești celan/ eu mă arunc în prévert modelezi amurgul/ te dezbrac dimineața ne întâlnim în puncte/ acolo unde distanța se concentrează drumurile se cambrează în noi. eu nu mai aud nimic. alerg prin tine mă ridic pe vârfuri să îți aranjez părul dar părul tău e părul nordului/ mâinile mele sunt mâinile sudului. și alerg. sar. trimit o caracatiță să-ți pipăie corpul când dormi. un braț te învelește altul te mângâie/ înghite în sec/ fură vise/ mi le aruncă în prima cafea/ primul fum de țigară. cu ultimul braț tăvălesc moartea prin pat ești femeia nordului te joci cu zăpadă în mai poemul acesta o să-ți lipească alunițe în somn. puncte în care ne terminăm. și începem.