umilința iubirii de oameni

un discurs rece, fără ocolișuri...
s-ar putea spune că jocul unui rol pe o scenă goală e o... imagine folosită de n ani, dar aici nu despre asta e vorba :). Mai importante îmi par căutările și lovirile de... \"muzele curve\", îmbrățișările celor dragi, uitarea și inutilitatea trecerii. De fapt textul începe clar, în jurul acelui \"n-am trăit cum mi-am dorit\" se rotește tot textul. teama de acele goluri neacoperite mi-a plăcut aici, moartea ca o simplă pânză care acoperă tot. Iar spectacolul în sine se pierde. Talent, muze, norc, căutare... Am citit cu plăcere,

alex

mulțumesc, Alex, pentru preumblarea printre cuvinte; eram convins că nici de acest text nu se va apropia nimeni.

Ne apropiem. Suntem mulți. Peste o sută. Citim. În tăcere.
Privim în jur. Recitim.
Ce ar mai fi de spus? Teamă mi-e că n-oi trăi nici eu cum îmi doresc.

Doru Emanuel

unul dintre autorii mei preferați spune (desigur, fără pretenția originalității) ceva de genul (scuze dacă nu am să redau întocmai): \"Nu îi înțeleg pe aceia care vorbesc tot timpul despre trecut sau despre viitor și nu văd clipa de față, care singura este realitate; restul este iluzie care s-a dus sau iluzie pe care ți-o faci; și de trăit când trăiești?\"


tu deja trăiești cum îți dorești.


mulțumesc pentru lectură și, mai ales, pentru cuvinte.

dacă-mi permiteți....! Sunt trist de soarta ...actorilor! Dar, soarta e crudă cu noi toți!...\"poate că nici nu aș mai trăi/dacă abia moartea nu mi-ar fi neclar ce înseamnă\" - mi se pare o formulare \"neclar\"ă. O părere strict personală... este agasantă folosirea frecventă a punctului. Mă rog, este textul dv și îl ornați cum doriți. Ex:\"la început discret. ascunzându-și gestul.
apoi din ce în ce mai vehement. mai fățiș....\" ( Cel ce semnează scenarii... soțul plasatoarei... mă face să cred că ați cunoaște un asemenea caz...) În general, pot spune că este interesant subiectul; ar prinde bine o doză mai mare de optimism! Aici, \"cu o mină tristă\" (mână) semnez, urându-vă mult succes. Vă citesc și eu, cu plăcere.
cu respect

domnule Silvestru, să le luă pe rând: i) soarta actorilor? să spunem că este numai un (pre)text; ii) am recitit fraza care vi se pare neclară; mi-a fost clar; mai mult, am ajuns la concluzia că redă exact ceea ce am intenționat să spun; iii) vă agasează punctul? mai agasant ar fi dacă l-aș elimina și aș păstra forma actuală; să mă apuc să tai și să cosmetizez - ar fi altceva; iv) cât despre cazuri..., cine nu este un caz?

mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

mai repede eseu... conditia artistului. vremea, timpul isi lasa amprenta peste cel care face arta mult mai dureros decat peste \"restul\"... un text depresiv. de ce-oi fi intrat aici...

1. muzele sunt curve? oh my god! Și eu care încă mai credeam în ele și forța lor creativă. Se pare că s-au dat de trei ori peste cap și s-au prefăcut în iele. Numai alea sunt așa...curve.

2.poezia ta e într-o formă originală, dar obosește tare mult. Poate dacă ar fi fost pe hârtie aș fi apreciat-o mai mult. (e un fel de indemn ăsta)



Dana

Costin, ai dreptate, Teatrul de Comedie este în altă parte; în cazul tău, ca să riști cât mai puțin să întâlnești o depresie, îți recomand Teatrul Mic de Comedie; dacă nu grăbești, poate în 10-20 de ani apare și Teatrul Foarte Mic de Comedie; apoi, Cel Mai Mic, Cât Se Poate de Mic, Mai Mic de Atât nu Există, Adevăratul Teatru de Comedie, La Oha, La Șto și ce i-o mai trece prin minte celui dispus să se a_muze (a privativ); în plus, nu înțeleg de ce nu te întrebi pe tine de ce ai intrat? și, ce-ai zis, dacă tot am intrat, cum dreaq să nu mă bag și eu în seamă; desigur, așa, în glumă.

Dana: pe bune? și eu care credeam că forța creativă este a aceluia care creează; că s-au dat peste cap, nu te contrazic, dar se pare că au rămas așa; nu, nu există originalitate; mulțumesc pentru îndemn; și, desigur, pentru lectură și pentru semnul despre.