Poezie
tot ceea ce n-am putut spune la timp spun acum
2 min lectură·
Mediu
îmi iau cazmaua
firește în concepția mea unealta de săpat e un stilou sau un pix cu vîrf subțire
mă duc în grădină
grădina se-ntinde între prima carte de povești răsfoită și bufnetul sec al lui alef la capătul trunchiului
și încep să sap o groapă
știți ce este o groapă, nu-i așa, nu trebuie să vă detailez dar nu se știe cine-mi va citi textul
așa că explic în cîteva limbi de largă circulație și rotație
în arabă حفرة care se citește \"șfrh\" cu \"r\" aspirat și zdrobit în palatin
în bască \"zulo\" cu inimitabilul z zornăit
În chineză \"keng\" cu \"e\" lung, fluierat
în daneză \"pit\" de parcă ai aștepta să găsești în ea un buldog pitit
în estonă \"auk\" ca un strigăt scurt de surprindere sau durere
în filipineză relaxat, ca un hamac, \"hukay\"
\"karieri\" pronunță gruzinii, ceea ce este foarte sugestiv
în hindi \"pita\" ca un arc indoeuropean întins între Baltica și Punjab
în islandeză \"hola\" de parcă te-ar saluta
\"bedre\" în letonă, \"gödör\" în maghiară, \"akin\" în dialectul indienilor navajo
\"kuil\" în olandeză \"cova\" spun portughezii, \"iama\" rușii, \"shimo\" sună în swahili
\"çukur\" îmbietor în turcă \"șaxta\" în urdu și naiba mai știe cum în valonă
cînd groapa șfrh-zulo și așa mai departe e terminată
mă aplec deasupra ei
și urlu, urlu din toate puterile
tot ceea ce n-am putut spune pînă acum
cînd groapa începe să sufere
pereții de lut tresar dureros
arunc înapoi pămîntul scobit cu migală și-l bătucesc tacticos ca să rămînă niciun indiciu
un păianjen minuscul cu trupul gălbui vărgat cu cenușiu se cățără pe mînerul cazmalei
și respir ușurat
054.103
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- rechesan gheorghe
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 269
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
rechesan gheorghe. “tot ceea ce n-am putut spune la timp spun acum.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rechesan-gheorghe/poezie/13962428/tot-ceea-ce-n-am-putut-spune-la-timp-spun-acumComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RG
Pentru că îmi confirmi impresia că am scris un text tare, ce seamănă a poem(o spun fără falsă modestie, fiindcă io, unu\' comit de-obicei proze)Spun asta nu doar pentru că ai punctat corect sensurile, intuind starea săpătorului cu stiloul(mă rog tastele, dar asta e o imagine nouă, săpînd groapa cu degetele:))ci pentru că e rar cînd îmi izbutește.
0
GE\"Imi iau cazmaua...ma duc in gradina...si incep sa sap..\" Groapa se captuseste cu lingvistica comparata si se striga (se urla) in ea: Regele Midas are urechi de magar! \"Arunc pamantul scobit cu migala..\" Se scoate in evidenta efortul manuitorului de cuvinte, gropar al propriilor proteste. Arahnida \"se catara pe manerul cazmalei\", mesajul blestemului mitic se confirma. Nu e ca-n legenda cu pestera, o masura de siguranta in plus, urletul e ingropat. \"Respir usurat\"?!
0
OAnu știu cât de tare poate părea textul,dar tare este, cu siguranță, atitudinea poetului de a spune, nu are importanță limba, ceea ce are sau este de spus.
oricum, toată zicerea evidențiază truda, migala, dăruirea, necesitatea, înveninarea întru ale scrisului. și, desigur,eliberarea prin scris.
iată, \"tot ceea ce n-am putut spune la timp spun acum\": textul acesta mi-a plăcut mult.
Ottilia Ardeleanu
oricum, toată zicerea evidențiază truda, migala, dăruirea, necesitatea, înveninarea întru ale scrisului. și, desigur,eliberarea prin scris.
iată, \"tot ceea ce n-am putut spune la timp spun acum\": textul acesta mi-a plăcut mult.
Ottilia Ardeleanu
0
RG
Domnule Ionescu, doamnă Ardeleanu,
Mulțumesc pentru aprecieri, cu atît mai abitir cu cît nu produc prea des lirisme ci doar proză.
Mulțumesc pentru aprecieri, cu atît mai abitir cu cît nu produc prea des lirisme ci doar proză.
0
mă aplec deasupra ei
și urlu, urlu din toate puterile
tot ceea ce n-am putut spune pînă acum
cînd groapa începe să sufere
pereții de lut tresar dureros
arunc înapoi pămîntul scobit cu migală și-l bătucesc tacticos\" - interesantă viziune asupra actului creator :), interesantă și bine așternută pe hârtie...
Urletul acesta e sugestiv, e într-un fel eliberare, iar suferința gropii, textului, adâncurilor din fiecare text nu e altceva decât puntea dintre autor și creat. Abia spre final am înțeles de ce atâtea explicații, de ce atâtea denumiri (și sincer habar n-am dacă sunt la mișto sau corecte, tind să cred că sunt căutări multe aici), de ce atâtea limbi, moduri de a scrie, spune... E nevoia creatorului de a spune tot, de a urla prin gaura aceea până zgârie, lovește adâncul :). mie îmi place tonul, intimitatea acestui discurs-dialog cu cel din fața ecranului/foii :). Dacă greșesc, rog a mi se lua cazmaua și zvârli în groapa aceea :). Mai trec,
alex