Poezii

cînd a apărut învelită în zdrențele ei spălăcite și rîncede tocmai ne jucam lîngă coapsa rîpei rupeam hălci de lut roșu frămîntam bulgări și-i azvîrleam din vîrful unei nuiele de alun zvîîîîrl

în fiecare vară cam după sîntilie între a doua și-a treia coasă ne plictiseam și făceam păpuși de fîn dup\' aia sporovăiam trîntiți comod în poala otavei parfumate ( am descoperit mult mai tîrziu

nu pot suporta trandafirii am mormăit stăteam întins comod pe canapeaua psihanalitică ea la căpătîiul meu cu un blocnotes și-un creion avea picioare frumoase pulpele încrucișate sugestiv protector

ne jucam cu săgețile din cînd în cînd cîte unul țipa lovit de-o tijă din trestie drept în ochi nu era nimic important se rezolva repede punînd comprese cu mușețel și apă din puț învățam alfabetul

mă seacă toată povestea asta îmi spuse prietenul meu sorbind din pahar pleoapele-i tremurau ca aripile unui fluture cap-de-mort picat pe abajurul unei veioze stăteam așezați în scaune din

Nu n-o să mă mulțumesc să rămîn o umbră pe-un zid și nu mi-e frică de clonțul tău osos i-am spus ea a ridicat din umeri ca o pasăre care nu reușește să-și ia zborul soarele era o muscarniță

s-a oprit pe costișă și mi-a spus gîfîind am găsit locul ăla în care femeile nu mint niciodată din punctul în care-l priveam dealul înconjurat de porumbari înfloriți se vălurea ca o fesă verde

avea un fel aparte de a citi lua cartea o punea închisă pe masă lîngă un măr și-o batistă curată apoi arunca în sus o monedă cap sau pajură în funcție de felul în care cădea banul deschidea

Nu mai cred în nimic nici în zîmbetul adolescentei chipoase după primul sărut nici în zborul de aptere sfioase ori în crăparea mugurilor cleioși pe ram dacă îmi suflu mucii în batistă la new york

Vroiam să scriu un roman despre lifturi o poveste bine planificată în care să vorbesc despre unii le spun pedant ascensoare am vizitat și o fabrică în care se fabricau subansamble și se verificau

îmi iau cazmaua firește în concepția mea unealta de săpat e un stilou sau un pix cu vîrf subțire mă duc în grădină grădina se-ntinde între prima carte de povești răsfoită și bufnetul sec al lui

ești prietenul literelor ferme contururi clare arabescuri rigide împlîntate în albul hîrtiei nimic din scurgerea secundei nu-ți înmoaie cuvintele atunci cînd la umbra arborelui Sephirot îți

vin sau oțet ne întreabă crîșmarul celest cu o mină surîzătoare noi îl refuzăm cu palma așezată peste buza paharelor încă un strop și amețiți ne-apucăm să povestim ce puteam clădi și cum am

În nciun caz să nu treci dincolo de marginea oazei murmura protectoare umbra palmieruluii năucite de dogoarea nisipului pot să cadă borțoase și virginele nu doar cămilele nu nu-ți afunda pașii

nu pot trece de percepția voastră ca o goeletă rapidă cu velele umflîndu-se ca țîțele pe sub cearșafuri de nori spintecînd verdele-bleu lichid cu nonșalanță deși mi-am încărcat în cală tone de

hai să punem de o ciorbă i-am zis doi trei morcovi beta caroten indispensabil rădăcini de mandragoră o ceapă omniprezentă un picioruș de nympha minoris sebuum din pletele casiopeei că tot a

pe cîmpia asta eutherpeică totul e posibil pășunea e populată cu juninci violete mulse sistematic de ciocolata iubirii bebeluși cu ten milumil-milupa persiflează îngerii întrebîndu-i cum au

nu schimbați imaginea de fundal și mai ales nu atingeți exponatele sau dioramele o să vină cineva să șteargă pozele și rocile de praf de praf prin ferestre da da nu pătrunde nimic nimic din ceea

nu se limpezise bine de ziuă cînd el ne spuse hai faceți focul puneți repede apa la încălzit dați cuțitele pe tocilă negura avea mirosul leșios al înfrîngerii ceva între damful de fum acru și

nu-mi da falcă dințoasă și strîmbă nici coadă ruptă la jumătate dă-mi doar solzi lucitori i-am cerut Bătrînului din nori dragoni zgripțori și hidre toate de-a valma amestecate așa ne

N-aveam prea multe prin buzunare două bile de rulment, un capăt de sfoară, o jumătate de lumînare, o cheiță ruginită de la un lacăt care n-a fost deschis niciodată și bineînțeles neprețuitul meu

Visam că stau cățărat între crengile cinci și șase acolo spinarea e-n largul ei castanul era un camelot verde în umbră lanceloții lucioși dormeau în iatacuri ghimpoase cercurile de sub coajă

toate s-au micșorat casele pomii marginea streșinii pe care bombăneau porumbeii ferestrele stîlpul porții vacile care pășteau iarba verde iarba însăși e scundă s-a tras timidă sub pătura pășunii

Toate amintirile sunt de prisos e aceeași toamnă ca și cea de anul trecut și de acum mai bine de treizeci de ani ghețarii antarctici încă nu se topeau iarba se îngălbenea în același ritm lent