Poezie
Saphardine și batista parfumată cu broderie de dantelă spartă
? clișeu orienta(t)l ?
1 min lectură·
Mediu
În nciun caz să nu treci dincolo de marginea oazei
murmura protectoare umbra palmieruluii
năucite de dogoarea nisipului
pot să cadă borțoase și virginele nu doar cămilele
nu nu-ți afunda pașii în amurgul violet
susura și țeava coclită a izvorului
trageți voalul șuiera vîntul
djinii răi și peri geloase pot să-ți fure
colțul zîmbetului prospețimea caisei din obraji
dar fata nu-i asculta
neastîmpărul o devora de cînd se născuse
setea de depărtări îi usca buzele
într-o seară a împachetat cîteva smochine rodii curmale
într-o batistă curată
și a plecat pe furiș fără să atingă cu palma treptele de piatră
în urma ei s-a auzit doar nechezatul aspru al unui hedijin
vezi bine astea se întîmplau în vremurile
cînd landroverul nu concura încă dromaderii
Saphardine stătea în balconul casei
și desena o casă fără ferestre
raze aurii îi pudrau părul scurt
obrazul arămiu pistruiat
tatăl ei nu călătorise niciodată la Mecca
flori de șofran îi pluteau ușoare în apa irisului
avea doar cinci ani și asculta povestea
strîngînd în pumn o batistă veche cu dantelă în broderie spartă
002917
0