șopîrla

Bătrânul din nori eu îl asociez cu Dumnezeu, care, paradoxal, nu poate îmbătrâni fiindcă este veșnic și omniscient.
Iadul care funcționa pe întuneric s-a electrificat și la lumina lui artificială ard șopârlele în care au fost prefăcuți oamenii legați de rău.

e și asta o cheie. Firește e evident cine-i Bătrînul din nori, dar restul \"șopîrlei\" ca parte din întreg ghemul amintirilor ghemuite e altceva...te invit să-l descoperi.

Eeee, neastâmpăratul copchil își imagina
că îl poate îmbuna pe Norul Norilor
să-i facă din... nori un bestiariu
de supralighioane pentru
herburile minții lui libere,
de Siegfried închipuit !

Amu, dacă Fafner era abțiguit,
la ce bun sabia ruptă când
era de-ajuns o gioarsă de bucătărie?

Mi-a plăcut poemul, sincer, am în cap
numai urși care ronțăie fluturi!
Face poema prietenoasă imaginea asta.

...și aștept copilul să crească,
să ne adie despre Brunhilde!

P.s. Mulțam de trecere și o precizare:
multe dintre epifanii au fost publicate,
la obroc stau doar cele scrise în
văleaturile din urmă...

imaginea \'\'solzi lucitori\'\' este usor pleonastica. iar versuri precum:
\'\'Ursu ronțăia fluturii amețiți\'\' sau \'\'una bătea nituri pe boltă\'\' scad din valoarea unui poem prin fortarea unor lucruri penibile. (primul vers citat ar putea fi salvat daca devine\'\'Ursu înghițea fluturii amețiți\'\', nu de alta dar imi e greu sa aud cum sunt rontaiti niste fluturi).

in versurile
\'\'dragoni zgripțori și hidre
toate de-a valma\'\' acel amestecate lungeste inutil o imagine poetica.

finalul este promitator, pacat ca este doar final
\'\'norii coceau ciorchini de-ntuneric pe-arac\'\'

nu una batea nituri, ci luna. dar concluzia ramane aceeasi.

Domnule Ciobanu,
Mărturisesc, am consultat dexul și n-am găsit de ce solzii lucitori sunt ușor(sic)pleonastici și nu greu pleonastici; după mine e un clișeu banal, acceptat și-n proză și-n poezie.(de pildă solzii mați ai acoperișurilor prăfuite,ș.a.)
Înțeleg că sunteți o natură sensibilă și zgomotul fălcilor lui Ursu, ciobănescul meu livresc ronțăind toracele crocant al exemplarelor de Acherontia atropos vă dă fiori existențiali, dar nu pot accepta o critică prezumtiv literară care să conțină sintagme ca \"forțarea unor lucruri penibile\".(cu alte cuvinte: \"modus operandis tollens\" sau de la nonpoet la poet consacrat;chiar așa, domle?)
Domnule Sibiceanu,
Danke scon, Brunhildele sunt gata să încalece...vîntul, sălciile , scrînciobul, om mai vedea!

E clar, hydra se trage din șopârlă!
Antărț x 10, era justificata teama comuniștilor
de scriitori - umblau cu șopârle, dom\'le!