Poezie
Frică
1 min lectură·
Mediu
ai citit undeva Io
că cel mai greu lucru e
să răspunzi la întrebarea
„de ce sunt eu așa cum sunt”
și acum ai impresia că orice
ai fi fost înainte
s-a fărâmițat ca bucățile de pâine
încerci să le lipești și din saliva ta
crește mlaștină
fiecare e un strigăt către alta
mii de porumbei grași râd acum de tine
ești ca un mankurt chel
căruia i s-a lipt de cap pielea de cămilă
cu prea multe copilării
cu prea mulți frați din care
nu-ți mai amintești niciunul
gura ți se strâmbă
stai în fața unei table de șah
și joci din amândouă părțile
împotriva ta
asta până se vor îmbrățișa nebunii
până se vor împerechea caii
și strigătul lor ce-ți apasă pieptul
se va întorce în gura ta
cântec de leagăn
013248
0
un text interesant, îmi place mai ales aici:
\"stai în fața unei table de șah
și joci din amândouă părțile
împotriva ta
asta până se vor îmbrățișa nebunii
până se vor împerechea caii
și strigătul lor ce-ți apasă pieptul
se va întorce în gura ta
cântec de leagăn\"
E aceeași întrebare pe care și-o pun toți, dar fiecare răspunde în felul său. tu ai răspuns frumos. De fapt ai păstrat confuzia, ți-a rămas uimirea. faină și imaginea firimiturilor, porumbeilor grași. Mai trec,
alex