Poezii

fără cuvinte ești un animal care rage așa ne-a zis Muri în Café des Aviateurs și o vreme n-am mai putut să spun nimic de parcă ceva s-ar fi deșteptat în mine știam că urmează o luptă toate

OSOctavia Sandu

0

0

sunt aici acum aici unde ți-a fost întotdeauna frică să mă cauți și mie îmi este uneori frică e întuneric mai tot timpul sau prea mult fum poți oricând să te tai în cioburi să te

OSOctavia Sandu

0

2

înăuntrul meu crește un copac înăuntrul meu e un bloc un băiat cu degetele groase cântă la pian înăntrul meu sunt drogații care văd înuntrul meu cai cu aripi și femei goale dansând înăuntrul

OSOctavia Sandu

0

1

aici de unde văd lumea sunt singură eu eu eu nimic nu e al meu nici eu nu sunt a mea ci a voastră așa cum țineți în palme un cui și-l bateți în perete așa cum duceți sticla la gură și

OSOctavia Sandu

0

0

asta sunt eu priviți-mă goală cum mă înec în trup fără ieșire dacă închid ochii brațele mi se învârt până când ajung un butoi sărat de carne plămânii mi se rotesc ca două farfurii zburătoare

OSOctavia Sandu

0

0

acum nu pot să mai scriu decât despre cât de somn mi-e că am lucrat opt ore am omorât cu zel gândaci am vrut să mă uit la un film dar mi-a trecut am mutat laptopul de pe scaun pe birou am

OSOctavia Sandu

0

0

despre mine n-o să scriu așa mi-am propus ultima poezie a fost în așa hal că m-am scârbit de toate de mine din poezie de poezie de mine care scriam poezia și de mine care nu scriam nimic am

OSOctavia Sandu

0

0

Trupul meu flutură ca un acordeon nefolosit când beau bere pot fi balerina cea mai frumoasă meduze argintii dansează în pieptul meu își ridică grațios tentaculele fandează dacă ne-am săruta am

OSOctavia Sandu

0

0

îmi dădea bice călărind plămânii mei verzi la porțile dincolo de Styx strigătul cerșește din gură să iasă limba se face abur și se-ntoarce ca un yoyo aruncat în pântecele unei gravide în

OSOctavia Sandu

0

2

ai citit undeva Io că cel mai greu lucru e să răspunzi la întrebarea „de ce sunt eu așa cum sunt” și acum ai impresia că orice ai fi fost înainte s-a fărâmițat ca bucățile de pâine încerci

OSOctavia Sandu

0

1

camera e mare și ne urăște pe toți la fel ceara răsuflă gâlgâie de câteva ori și cade pentru noi în picuri mașini nu trec azi și e senin doi amărâți se bat pentru-un televizor stricat și

OSOctavia Sandu

0

1

frământarea mea trecea din mână în mână ca un bilet de tramvai atunci când ne despărțim fac supa perfectă și degetele mi se desprind de mână ca niște morcovi imaginându-și o întâlnire

OSOctavia Sandu

0

2

sunt cea mai fricoasă femeie din orașul acesta e greața de vină și plictiseala de ea pe străzile pline nu ies un somn de chinez m-a învârtit câteva zile și revolta îmi dăunează sănătății mai ceva

OSOctavia Sandu

0

2

duci cu tine o gară părăsită oriunde ai merge câinii îți deschid mâinile zidite în corp ca o lamă adulmeci și tu labele ce se suie pe tine închizi ochii și te crezi în fața spectatorilor te

OSOctavia Sandu

0

4

odată o să adormim lung și înnodați ca două fiare frânte ce își sprijină reciproc trupurile după ce și-au smuls toată carnea o să ne arătăm dinții roșii și o să-ți plimbi încet limba pe ei

OSOctavia Sandu

0

0

nu mai știu cum era înainte să iau autobuzul 402 când m-ai salvat din ghearele controlorului eu verde și fără bilet mi-am lăsat capul pe umărul tău și-mi era frică să te privesc cum ne-am

OSOctavia Sandu

0

2

aici oamenii îți usucă gâtul sau marea înjură stăinii nu știu nu îmi mai pasă sunt eu o mică spaniolă ce se teme când întreabă copiii cât e ora ori străzile sunt al naibii de roșii mori

OSOctavia Sandu

0

2

Fiecare își îndeasă poze cu tine în ciorapi un așternut pătat miroase a lapte acru ca într-un desen despre femeia spân mustind a ulei ars de mașină se întreabă atunci sincopat se pune o

OSOctavia Sandu

0

0

nu pot să dorm tu stai pe covor și numeri spirale faci calcule împarți relația noatră în ciucuri verzi și roșii depinde de lună dacă pierzi șirul o iei de la capăt arunc plapuma pe

OSOctavia Sandu

0

2

am spus într-un final că-mi pare rău și iarba mi-a crescut prin talpa pantofului din tablou se uită mama mai tânără și mai frumoasă decât mine eu spun totul când luminile se sting asta e

OSOctavia Sandu

0

1

ningea de la patru degete în sus când andrei s-a ghemuit lângă mine pe banca înghețată știam dar mă prefăceam penibil fredonam un jingle bells clănțănit rămas cu el în cap de câteva ore nu-mi

OSOctavia Sandu

0

0

Dormeam nopți întregi pe treptele unui vapor crescut din țărm tăcerea din jur se întorcea în mațele mele care mă dureau de parcă cineva dădea găuri cu bormașina pentru a agăța

OSOctavia Sandu

0

0

Fântânile au secat dar vin femei în doliu și plâng deasupra lor în palme le crește iarbă deasă acolo păsările își fac cuib câte una încă vorbește cu copilul ei au unghiile lungi să poată bea

OSOctavia Sandu

0

0

În podul casei Io n-ai voie să urci niciodată sunt lucruri ce trebuie să rămână așa neștiute de nimeni dar să știi că în podul casei păpușile nu mai sunt păpuși nici bicicleta tatei nu

OSOctavia Sandu

0

4

Să facem din ele un zmeu așa spui de fiecare dată când deschizi fereastra dimineața să iasă mirosul nostru pe geam să intre în plămânii bătrânilor gramădiți pe covor să mâncăm

OSOctavia Sandu

0

3

Ai făcut din ziare vaporașe și ai plecat în picioarele goale să le dai drumul pe râu căci fiecare va salva un înecat așa îți vei răscumpăra greșelile pentru fiecare salvat arunci câte-o

OSOctavia Sandu

0

0

Unde am rămas? da… ca merele vom fi Ca merele ce nu se mai coc niciodată și rămân ciudat suspendate între- un verde gălbui ca privirea ta cand știi că mint și da, eu mint mult dar numai

OSOctavia Sandu

0

1

Io 10 a plecat în căutarea mea și nu e nimeni să continue

OSOctavia Sandu

0

2

Aprinzi o țigară și rămâi cu ochii închiși intuind mai mult scrumiera țesăturile roșii se scurg acum prin geam în farfurie prin mianatul pisicii în ciorba de cartofi a bătrânei de

OSOctavia Sandu

0

0

Mai departe nu poți merge Io nu e nimeni ești doar tu lângă tine și nu te recunoști nu te lăsa iar pacălită de cei ce-ți spun altceva calci tot pe pașii tăi și nu mai ții minte un copil

OSOctavia Sandu

0

0

Lasă, Io, lasă să cadă ploaie să se facă noroi și așteaptă sapă o groapă mare dar nu pune frunze deasupra plângi apoi plângi, dar singură nu-ți fie teamă de ce cei ce au să te

OSOctavia Sandu

0

0

Cum ai putut, Io să închizi toate ușile toate ferestrele și ba-te vân-tul frun-ze-le Io, și tu ai uitat că nu mai ești acolo nu te mai poți ascunde să te legeni nu-ți mai poți spune povești

OSOctavia Sandu

0

0

Era rece vântul bătea a tocăniță făcută de mama pe rând becurile se stingeau nici palmele tale nu mai luminau ca altădată mă gândeam și priveam cum se întindeau rufe murdare pe cer ca într-o

OSOctavia Sandu

0

0

strângi hainele mele de jos ca pe bucăți de pâine caldă pe care le molfăi cu poftă începi să le îmbraci să mă înțelegi mai bine-spui în jocul nostru nu suntem niciodată noi rolurile se

OSOctavia Sandu

0

0

Am bătut un cui în lemnul de la intrarea în casă poate că așa nu o să-mi mai cadă cerul în cap

OSOctavia Sandu

0

0

poate ar fi fost mai bine să ne prefacem că nu știm nimic că noi am părăsit demult povestea și alte personaje râd ca noi vorbesc ca noi se fâstâcesc ca noi am sta pe același scaun cu două

OSOctavia Sandu

0

0

tu nu mă iubești soarele coboară ca un pântec după naștere am mâinile lungi- știi asta când merg în urma ta ajung până la pământ și strâng în ele păcatele tale cu miros de praf de pușcă tu

OSOctavia Sandu

0

0

Ieri m-am plimbat prin parc era seară și-mi părea că n-am să mă mai întorc niciodată. n-am întâlnit pe nimeni măcar un amărât de cerșetor care să mă fure iar eu să-l las pomii, băncile,

OSOctavia Sandu

0

2

Mă simt subțire azi m-aș putea strecura nevăzută printre degetele tale cand duci tigara la gura ca pe o stafie am două mâini niciun drum bătătorit Răspunsurile, atârnă spânzurate de

OSOctavia Sandu

0

1