Poezie
Cuvintele izbite de perete
1 min lectură·
Mediu
Să facem din ele un zmeu
așa spui de fiecare dată
când deschizi fereastra dimineața
să iasă mirosul nostru pe geam
să intre în plămânii bătrânilor
gramădiți pe covor
să mâncăm biscuiți
ca și când asta ar împiedica ceva
să-l ridicăm pe plajă
uneori dormeam la prânz
eu așteptam
mângâierile tale de pește ce se zbate pe uscat
le uitai în scurta distanță dintre noi
alergai în vis
simțeam fuga ta și privirea fiecărui om
care mă pândea din ochii tăi
atunci adormeam și eu, obosită de tine
de mirosul tău greu de apă stătută
dacă zboară să plecăm să uităm
toate cuvintele astea izbite de perete
care într-o zi fără vânt or să se înece în mare.
033978
0
LA