Poezie
Sunt româncă
1 min lectură·
Mediu
aici oamenii îți usucă gâtul
sau marea înjură stăinii nu știu
nu îmi mai pasă
sunt eu o mică spaniolă ce se teme
când întreabă copiii
cât e ora
ori străzile sunt al naibii de roșii
mori de vânt octavia sunt mori de vânt
asta-i lecția de bază
parcul guel pe o retină
pe alta soarele apus de carapacea
de oțel a oului
și variante
asta mi-a fost
căsuțe colorate ce ard
sau
locuințe cu lipicoase pălării de ou prăjit
plus
dureri de picioare și o eșarfă în minus
în orice caz
prado te învată
ca nimeni altul
să iubești albul
023.509
0
tot ce ai scris aici și mi-ai amintit
de nichitiana \"Măreție a frigului\",
de starea de puritate indusă de ea...
Am văzut poeta care crește, am simțit
femeia care adie și se cuibărește în tine,
pândită de lacrămi și de rodii...