Poezie
Poveste de iarnă
1 min lectură·
Mediu
Era rece
vântul bătea a tocăniță făcută de mama
pe rând becurile se stingeau
nici palmele tale nu mai luminau ca altădată
mă gândeam și priveam
cum se întindeau rufe murdare pe cer
ca într-o reclama la înălbitor
e stângaci pasul
când luna se ascunde în fereastra ta
în perdele dense de fum
din care mi-ai ciopârțit
mănuși pentru când voi sta
în fața blocului
să te aștept să nu mai vii
nu mă gândesc la ce a fost-
așa mint în fiecare dimineață
cand mama mă strigă să beau laptele
că și-așa-s anemică
-când eram mică era să mor
mamă, cum să mai înțeleg eu acum
când nu mai merge doar sucul de morcovi
să mă îndopi
să mă scapi
afară un bătrân strigă de pe acoperișul blocului
002242
0