și râd pentru că fericirea e atunci când râzi

Găsesc aici un poem străbătut de la un capăt la altul de meditație și de melancolie. Parcă ar fi o retatragere din dragostea care epuizată nu mai oferă purtătorului substanță să înceapă și să se consume din nou. Chiar dacă iubirea a intrat în carne \"ai trecut prin mine către o altă iubire sau o altă/pădure de mesteceni\".
Poemul are fluiditate iar discursul liric este foarte bine expus. Remarc construcția, chiar dacă aparent se folosesc materiale cu care s-a mai construit.

\"mă gândesc
tu ai fost mereu poarta prin care fugeam
să aprind stele
noaptea trecută n-a fost nicio stea
bezna curgea în beznă
dar am plecat\"

Atunci când dragostea nu mai există nu se mai găsesc nici stele care să fie aprinse. Sfârșitul iubirii culminează cu pierederea echilibrului interior încât parcă se deschide o poartă spre neființă.

Cred că aș modifica ultimele două versuri. Și versul cu cu nunta din cer. Pare prea aproape de titlul romanului lui Mircea Eliade. Poate găsești altceva.
Aceste sunt doar niște păreri. Las un semn de apreciere cu mulțumirea că am citit un frumos poem de dragoste. Cu prietenie, Ioan.

mi se pare că încerci o anume duritate pe care o impui, o transpui. îmi place dialogul acesta cu persoana care nu este de față, de parcă ai vrea să-ți derulezi gândurile cu voce tare. e ca și când, împărtășind celei de lângă tine, înveți și mai mult din propria lecție de viață.

este un poem care se citește pe nerăsuflate.
nu am ce exemplifica. ar trebui să rescriu tot poemul în subsol!

Ottilia Ardeleanu

Alex,
Tu ești cel priceput la comentarii, eu nu prea sunt în măsură să o fac. Dar am citit acest poem al tău și țin să-ți las aprecierea mea, pentru că îl consider tare frumos! Pe măsură ce-l citeam, am avut senzația că l-am trăit întru totul și eu (nu demult), dar n-aș fi avut priceperea de-a scrie atât de bine despre toate stările astea.

“încă te strâng în brațe noaptea te beau”

“n-ai fost niciodată atât de slab alex
îți simt coastele”

“mă gândesc
tu ai fost mereu poarta prin care fugeam
să aprind stelele”

“și râd pentru că fericirea e atunci când râzi”

Superb!
Ne citim:)
Ștefy.

cu bagajele facute, fugind catre o alta iubire,
elogiu despartirii frumoase: ha, ha, baba frumoasa-copil cuminte!
râzi, fi fericit!
cu suflet picurat...dar elena?
si umor si mult adevar, citit cel putin cu placere, Di

Penultima strofa e minunata. Îmi place cum se leagă cursivitatea și acel \"elena\" repetat în mai multe poezii și în același tet, de parcă numai adresarea asta îți aduce inspirație pentru acum și pentru mai departe. Sau totuși iubirea este benzina pentru ce scrii. Mi-ai plăcut și aici. Succes!

tet-text

Ce poem de dragoste ai reușit aici, Alex! Îți fierbe sufletul citind aceste versuri. Într-adevăr, penultima strofă are ceva care-mi spune cât de frumos e să fii poet și să scrii-simți așa cum o faci tu...

Mihaela

Opa, Ile, o Elenă sau altcineva feminin și convingător începe să vorbească. Apare, iată, și audiatur et altera pars! Parcă trebuie s-o lași mai mult. Femeia care te recunoaște are dreptul să-ți descoasă și sufletul tău încifrat! Afl-o. s-au tăinuiește-o bine, cum vei ști!

va multumesc pentru treceri, semne, pareri...
ioan - mereu aproape si mereu dincolo de text, simtind si intrand in carnea asta moale a fericirii, multumesc. voi mai lucra pe text, mai schimb cate ceva
ottilia - ma bucur ca a placut, ai dreptate cu duritatea aceea impusa, dar tu stii, sunt tare obosit sa o transpun mai bine :)
Ștefy - bine ai revenit aici, ma bucur ca apreciezi textul asta si te mai astept
diana - tu ai surprins si latura aceasta haioasa si bine spui \"râzi, fi fericit!/cu suflet picurat...\" :)
katy - ai dreptate, chiar nu pot scrie altceva. ma chinui cu un roman, dar nu e altceva decat o poezie lunga, lunga, lunga. ma voi lasa :)
mihaela - multumesc si te mai astept pe aici
dragos - promit solemn sa o las si pe ea sa vorbeasca :). multumesc pt. trecere, te mai astept

alex