Adrian Tarita

Rezemată de-o ulucă și cu păr brun coafat O fătucă de la țară bagă ocheade pe-nserat. Cu pas rar și legănat răsărea de sub gutui În gecuță din denim un hoinar al nu știu cui. Soarele în

O mimoză deșucheată cu jupon sub in topit Lângă Peco umblă beată cu ambiții de cordit. Claxonată de un tir care își făcuse plinul Ea un deget ridică și-njură sfidând cretinul. Bulangiul din

Spre cerul ca o slovă decolorată de vreme Privirile mele aleargă dupa norul cenușiu; Zbaterea timpului în ceafă zice că e târziu Iar în cord dorul cu o sută pe minut geme. Tu nu vrei să vii

Hei, mansarda-i ciuruită, de la foc îs debranșat Pe pereții plini de rime plânge igrasia sumbră; Scârțâind pe vechi podele, ca o deșirată umbră La un ochi de geam ajung și afară vremea

Cu trandafirul rupt de la al meu parter, Dedat la hoinăreală în nopțile de vară Cătam femei cu gura de cireașă amară Să mă rănesc cu efemerul unui adulter. Și pe aleea cu înalții tei numai o

Te cunoșteam dintr-o poveste citită în spital Himera ta în decoltat halat reanima salonul Stresai medici de gardă și produceai scandal Când te suiai pe pat să-mi controlezi frisonul. De la

Cu aspect comun de palid onanist Un june ce sosise la înmormântare Căta absent salvat de zâmbet trist La slițul unei decoltate bocitoare. Desi rujată și cu look de bulevard Părea versata

Ca o candelă în ceruri luna împrăștie visare, Damele trec pe pavaj cu pas leneș sau rebel; Iritat de cărăbușii hoinărind în număr mare Sorb cu irisuri de taur lampa de la un bordel. Simt luxura

Din cer a căzut fără vise în suflet o stâncă Nu-s stele-n priviri și-i eclipsă în gânduri Tic-tacul din cordul bătrân clipe mănâncă Peste umbre străine pe străzi suflă vânturi. Vălul de nori

Zburd-agale vântul serii enigmatic prin tufișuri Undeva în dosul gării doi se bat băuți în șișuri. Pe motiv că Geta blonda divorțată de un rocker Nu prea vru trofeu să fie la partidele de

Vedetă vrând s-ajung m-am aruncat La scris poeme după cheful fanteziei Și o editoare blondă, sexy am abordat Ca să apar frumos în geamul librăriei. La început cu genul liric m-am cuplat În pat

Seară umedă de vară cu parfum intens de tei Pe-o alee mai retrasă se tot plimbă un holtei Cu alura de felină ca banditul Montparnasse O garoafă are-n mână și surâs pe chipul ras. Luna îl

Isus era atât de trist în visul meu Și mă simt vinovat de dimineață. Văd ochii cu străfulgerări de ateu Într-o oglindă ce mereu mă învață. Știam că-s rezistent la grele ispite Dar după ore

Nebărbierit, cazat la balamuc după o criză Produsă de o asană practicată-n mănăstire Citeam persane versuri parcă pus în priză Pe-o bancă, scopul fiind să-mi vin în fire. Cu aer indulgent de

Azi nu mi-ai scris și ghimpi îmi cresc în suflet Mi-e tihna galben trandafir pe câmpul geloziei Galop de cal îmi bate-n tâmplă răvășitul cuget Ce istovit va căuta

În seara cu noroi și vechi mașini stropite Rebel stârnite gânduri de om cu vis ratat Mă scot din letargia de rom și beri drojdite Aflând în puls haiducul de ani trecuți uitat. Parcă-l zăresc in

Spătarul unui scaun șchiop îmi leagănă plictisul Sub geam țurțuri de gheață cresc cu clipe ascuțite Oare-un chibrit de voi freca de ghetele-mi tocite Surâsul tău cu ochi incinși îmi va aprinde

Fiindcă nu-mi este îngăduit Să fii a mea la ceas cu soare, În miezul nopții cu ardoare Din reverii te-am plăsmuit. Magnetici, ochii mei bătrâni Te atrag din neîntinata sferă Să mă desfăt în

Urât ca un păcat mă mistuiam în umbră Din ceara lumânării ce ardea în agonie Iar cea menită să mă inspire pe vecie Rime șoptea scoțându-și mantia sumbră. Buha plângea strident pe vechi

Asprimea matinală a vântului autumnal Umple cărarea cu arămia moarte din arțari. Împovărat de nostalgii boeme, cu pași rari Trec ochi magnetici prin al ceții firav voal. Văd boabe reci de rouă

Iulie mă frige cu patima în ceafă Simt puls de iubire, teribilă gafă Găsesc buletinul studiez CNP-ul… Ea-i doar studentă, pornesc BMW-ul. Opresc după rond la facultate Rup trandafiri, ah inima

Luna iși arată chipul luat dintr-un pastel feeric Din zenit pică amurgul ca o scară de mătase; Atingând cu vrajă-n ochi duduițele frumoase Sper să aflu fericirea într-o pată de întuneric. Sub

Tu mă știai de demult din secunda unei priviri, Eu te-am atins sfios cu gândul incolor pe buze Prin noi treceau arzând ale nopții albastre luciri Palme febril s-au pipăit în vene ca doua