Poezie
Sezonier
2 min lectură·
Mediu
Cu trandafirul rupt de la al meu parter,
Dedat la hoinăreală în nopțile de vară
Cătam femei cu gura de cireașă amară
Să mă rănesc cu efemerul unui adulter.
Și pe aleea cu înalții tei numai o brună
A stat impresionată de oftatul meu viril
Apoi luând alba roză cu zâmbet de copil
A acceptat să o însoțesc sub clar de lună.
Tăcând ne-am tatonat în șovăielnic mers
În timp ce contopeam parfumuri ordinare
Iar prins de mână ca un gest de încurajare
I-am recitat strângând o fină talie un vers.
Urmă clipita în care atinsă în străfunduri
Ea se opri ca să îmi simtă ale inimii bătăi;
Pândit de albastre irisuri ce aruncau văpăi
Am dat în șoapte liber la ascunse gânduri.
Mărturisind ca sunt un neinteresant șomer
Care visează în nopțile cu lună la eforturi
Am ofertat și dânsei trup lucrat cu sporturi
În care am ținut vigoarea prin traiul auster.
Vădit interesată de musculatura antrenată
Zise frumoasa brună că e o casă de stricat
Și dacă vreau să o ajut aș putea fi angajat
La demolări și tăvăleală pentru vara toată.
Astfel pentru a scăpa de condamnate vicii
M-am prezentat la soțul tipei ce era patron
Bătrân cochet venit din Brescia și galanton
Am fost argat vlăguit de femeiești capricii.
001525
0