Poezie
Altruism
1 min lectură·
Mediu
Nebărbierit, cazat la balamuc după o criză
Produsă de o asană practicată-n mănăstire
Citeam persane versuri parcă pus în priză
Pe-o bancă, scopul fiind să-mi vin în fire.
Cu aer indulgent de blondă sexy divorțată
Eram supravegheat de asistenta de serviciu
Ce expunându-și neglijentă coapsa epilată
Nu realiza că mă supune la un alt supliciu.
Iute m-am ridicat să rup din tufă alba roză
Fiindcă dorințele mă năpădeau de-a valma
Și am anihilat a Xanaxului blestemată doză
Simțind cum ghimpii îmi perforează palma.
Când sora și-a urnit splendoarea decoltată
Eu cu priviri smerite, ca-n fața unei icoane
Întinsei trandafirul cu o mână însângerată
Să mă agăț precum sinucigașul de balcoane.
Ea tristă mă duse de braț după bogata tufă
Unde îmi atinse rana cu buze de mărgean
Apoi lăsându-se cuprinsă ca altruista fufă
Mi-am deșertat pe tanga din cronicul alean.
001.395
0