Poezie
Dezgheț
1 min lectură·
Mediu
Din cer a căzut fără vise în suflet o stâncă
Nu-s stele-n priviri și-i eclipsă în gânduri
Tic-tacul din cordul bătrân clipe mănâncă
Peste umbre străine pe străzi suflă vânturi.
Vălul de nori despoaie ale lunii pale riduri
Luciri cad peste poza ta cu ochi de smoală
Cândva pașii-ți scriau în nea suave rânduri
Însă topită-i slova ta și hâda noapte-i goală.
Prin geamul plâns te aștept diafană nălucă
Pustiul din mine să-l dezgheți intr-o oază
Să-mi dai să beau amintiri și dorul de ducă
Și-n caruselul iernii să ne topim pe-o rază.
S-atingem zarea pe cojocul Babelor zălude
Vântul șoptească-ți adieri în pletele bălaie
Iar de vreo barză ne-o ciocni cu aripi ude
Din cerul primăverii să cădem în ploaie.
001526
0