Poezie

Pângărire

1 min lectură·4 februarie 2016

Mediu

Spre cerul ca o slovă decolorată de vreme

Privirile mele aleargă dupa norul cenușiu;

Zbaterea timpului în ceafă zice că e târziu

Iar în cord dorul cu o sută pe minut geme.

Tu nu vrei să vii sumară în iarna vicleană

Doar te adastă pârtiile de pe obrajii palizi

Să aluneci lacrimă caldă din ochii candizi,

Pe gura mea să te întinzi ca o Cosânzeană

Ai putea să-mi pici la piept dintr-o suflare

Unde țin valuta primită de la "molia" dusă

Hăt departe la Milano și te-as vrea sedusă

De caldul cash încât să renunți la pudoare.

Supusă legilor firii care-ți evaporă lenjeria

Să mi te scurgi fierbinte sub cămașă în jos;

Trecând nudă peste un abdomen musculos

În codrul din cheratină o să-ți arăți bucuria.

Te-ai multiplica cu picuri mari de sudoare

Curgând printre pilozități în al trudei talaz,

Vei traversa tratată natural spontanul extaz

Al erecției ce te va stupi cu a vieții culoare.

00946

Adrian Tarita. “Pângărire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-tarita/poezie/14087558/pangarire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.