Dorind să meditez la poza ta în leneșa amiază
Simt toată ceașca de cafea că-n vene oscilează.
M-afund prea mult în ochii tăi și focul lor divin
M-ar face să chem un taxi, la job-ul tău să
Bând solo noaptea Murfatlar pe dig la Eforie
Cu pixu’ am scris de amor pe dos de etichetă.
Și-am pus sub dop răvașul în litru de-euforie
Sperând cândva poemul să-l vadă vreo vedetă.
Beat fiind
Malul mă leagă umed de o lungă insomnie
Pe dig plâng pescărușii cu note fistichii
Gândind la tine trimit zbor, aprinsă fantezie
Aș vrea acum pe alintul spumei să îmi vii.
Să-ți fie luna un
S-o am alături iar în luna lui Cuptor
Cu acel maieu și fusta cât jurnalul
Ah, s-o reîntâlnesc îmi e atât de dor
În trenu’ ăla unde aș fi tras semnalul.
Să coborâm ca doi nebuni în haltă
Mi-aduc aminte in clasa a 11-a
Aveam o faină freză
Și din pupitru des oftam
La profa de franceză
De mine când se-apropia
Cu șliț și explicații
Simțeam harababură-n piept,
Pe spate
Iulie mă frige cu patima în ceafă
Simt puls de iubire, teribilă gafă
Găsesc buletinul studiez CNP-ul…
Ea-i doar studentă, pornesc BMW-ul.
Opresc după rond la facultate
Rup trandafiri, ah inima
Roșcata cu ochi negri în blugii marca Him
Conduce o Giulietta pe drumul spre Berlin.
Ticuri și –un zâmbet dur îi strică fața fină
Că-n pneul de rezervă-i un kil de cocaină.
Monica-i dama
La un parter de bloc din epoca de aur
Pe un covor țesut în vremea lu’ mamaia
Poetul care la cucoane se visează taur
Trei Mudre face să-și revigoreze aia.
Sub pubis se-ncordeaza în slipul său
Seară umedă de vară cu parfum intens de tei
Pe-o alee mai retrasă se tot plimbă un holtei
Cu alura de felină ca banditul Montparnasse
O garoafă are-n mână și surâs pe chipul ras.
Luna îl
El pe-o bancă în blugi un Marlboro fumând
Ea-n colanți mai încolo o revistă ținând;
El fixează hipnotic cu priviri de jaguar
Pectoralii gagicii, ea-l ghicea sub fermoar.
Cum amurgul se lasă,
El șperlă de mahala cu bicepși lucrați la sală
Ea o jună acadea care nu prea fu la școală.
Se studiau lung pe peron cu țigările în gură
Dubii sincere având: ea ce vinde, el ce fură?
Masându-se
Zburd-agale vântul serii enigmatic prin tufișuri
Undeva în dosul gării doi se bat băuți în șișuri.
Pe motiv că Geta blonda divorțată de un rocker
Nu prea vru trofeu să fie la partidele de
E el acela care seara la o promenadă
Iese cu pas lejer orașul să-l revadă,
Tot trotuarul se întoarce când apare
E el poetul promovat de USL în ziare.
E el și ăla care stând la bere pe
Ars de jarul insomniei meditând prin termopane
Obsesiv mi-apar în ochi doar balcoane si bulane,
Întorc capul înspre plasmă si prin pixeli trec ispite;
Aburesc holbat reclame dând lascive din
‘Naltă, suplă, platinată și cu țoale din talciocuri
Pe stradela Primăverii Lola oscila pe tocuri
Mai încolo pe-o terasă de la cursuri fiind absent
Se uita scobind în plombe Jorj studentul
Ploaie, noroi si gândul plin de jeg
Ferestre dau lumina cu restricții
Mă uit la pulpele cambrate care trec
Și printre buzele uscate ies infecții.
M-aș duce pe o bancă să mă-ntind
Să scuip
Mujicul trist și zdrențuit cu părul plin de tină
Trecea pe uliță-n amurg cu-n colț de pâine-n mână;
Lătrat de câini și adulmecat prin peticele mari
Era privit cu ochi severi de falnici
Ies cuvinte șlefuite printre suflete rănite
Visele din praf de stele ard în doruri efemere,
Picurând mister de seară ..uită inima să doară,
Rupți de vaietul din lume ațipim cu gânduri bune.
Și
Plâng țurțuri de cleștar sub diurnul palid astru
Străpung vacarm și las în urmă citadine bariere
Doliu de vise arunc pe câmpi de-omăt, sihastru
Respirând eterne cetini să ard în ochi
După-o lentă piruetă și un monolog banal
Toamna-și pune al brumei fard în zenitul de cristal
Gândul ei pe dealuri umblă în trăsura desuetă
Fugărit de-un aprig spectru, gerul cavaler fatal.
Cu
Azi nu mi-ai scris și ghimpi îmi cresc în suflet
Mi-e tihna galben trandafir pe câmpul geloziei
Galop de cal îmi bate-n tâmplă răvășitul cuget
Ce istovit va căuta
Vezi se-aprinde raza lunii printre norii brumării
În oglinda spartă-a gheții ochii-s vineți și pustii
Peste ulițele triste prohodesc un stol de ciori
Și sub fruntea încrețită nu-s nici vise nici
Îmi oscilezi în suflu, te respir din flori de tei
Sub pași te simt, o umbră cu mișcări difuze
O teamă am, să nu te calc pe inimă pe-alei
De-i ochiu` stins și gânduri mă urnesc confuze.
M-ai
Eu n-o s-ating nicicând cărarea lunii către nemurire
Doar visu-mi va fugi pe-o rază să-și sărute steaua,
Din pulsul ei ardent să sorb în piept fiori de’ntinerire
Și n-oi simți pe tâmple reci cum
AT