Poezie
Amor transcendental
1 min lectură·
Mediu
Îmi oscilezi în suflu, te respir din flori de tei
Sub pași te simt, o umbră cu mișcări difuze
O teamă am, să nu te calc pe inimă pe-alei
De-i ochiu` stins și gânduri mă urnesc confuze.
M-ai învățat în picături letale să te sorb, feblețe
Să-ți mângâi nălucirea pe muzici demodate
Când răscolind în noapte turbinca cu tristețe
Te scot și –mi curgi din gene în vise xeroxate.
Prejudecăți te-alungă de întâlniri discrete
Eviți să-mi vezi în iris că lumea e bolnavă
De ți-aș întinde mâna să anulam regrete
Opinii ne condamnă pe-a bârfelor epavă.
Îmbrățișat cu albe roze ți-oi aștepta venirea
Ploi repeta-vor plânsul pe palidele riduri
Și cu petale smulse îmi voi ghici menirea
Că-n toamna care vine te pierd la asfințituri.
.............................................
Timpi fără-amintire cărunt ne-or ninge perii
Prin buze uscate`om geme cel amânat sărut
Și-n cimitirul verde, reci de răcoarea serii
Sub candele stinghere ne vom uni în lut.
001.649
0