Poezie
Delir de Iulie
2 min lectură·
Mediu
S-o am alături iar în luna lui Cuptor
Cu acel maieu și fusta cât jurnalul
Ah, s-o reîntâlnesc îmi e atât de dor
În trenu’ ăla unde aș fi tras semnalul.
Să coborâm ca doi nebuni în haltă
Fugind prin tufe spre întinsul litoral
S-o prind pe o potecă de talia înaltă.
Să mă lipesc de ea cu mădular de cal.
Să îi strivesc cu patimă cireașa gurii
De sfârcurile tari s-o strâng dement.
S-oftez cu-alean și dezgolindu-i nurii
De săni s-o mușc ca un adolescent.
Iar ea cu palma îmi alunece pe spate
Șoptind să îmi adie la ureche cu fior
Cu ochi scăpărători și fese excitate
Să-mi bage-n slip o mână ncetișor.
Și nimeni de pe drum nu o să vadă
Pe-ntinsul nisipos plin de scaieți
Cum pantalonii lent o să îmi cadă,
În coapse ne-om lipi de pasiune beți.
Iar fusta de pe șold cu-alint să se ridice
În brațe lungi ca iedera ea mă cuprindă.
Cu degete febrile rog tanga roz să pice
Și pe nisip picioare desfăcute să întindă.
Când ea precum un râu va undui pe jos
Cobor pe val de patimi cu buze de-amant
O gust pe gât, pe sâni pe mijlocul frumos
Și viguros pătrund spre punctul culminant
00958
0