Firava adiere printre crengi se joacă
De figuri pale fără zâmbete fugind.
În turla de biserică oftează o toacă
Și un moș privește mugurii cu jind.
Un sumbru nor ce pare al morții sol
E urmărit
Visai că pe trotuar venea o milaneză blondă
Tușind când vânt zglobiu o căuta sub poală.
Sonor strănut, spre blânzii ochi de Giocondă
Lansat-am ca un zvon că sunt băgat în boală.
Pe goala
Luna își cerne paloarea
Printre aripi de vânturi.
Sub tei foșnește cărarea
Poetului dus de gânduri.
E noapte de trist Brumar
Și umbre se nasc pe pavaj;
Dirijate de-un chior felinar
Dansează
Dragă, ți-am scris igienic pe fila albastră ca metilul
Dar văd ca amorul meu e rupt în cocoloașe urinate
De-un derbedeu ce și-a găsit sub geamul tău azilul
Și simt pe inimă o stâncă iar cervicala
Medievală frumusețe, palidă și brună
Intersectând un ciclic vis de vârcolac
În noaptea când sălbatic vânt răsună,
Amor păgân va cere sub uscat copac.
Iar galben spectru sub groteștii
Fiind trist, doresc în vis să ancorez într-un fiord;
Acolo de pe vas aș coborî cu o havană fină-n bot
Să îmi expun mândru dorsalii de autentic matelot
Și o codoașă ghes să-mi dea: vă rog poftiți
N-am mai aflat misterul serii
Din ochi căprui de visătoare.
Atins pe chip de bronzul verii
Mă pierd în gânduri pe cărare.
Amestecând decoruri înverzite
Cu triste freamăte autumnale
Sub crengi
Umblam în patru labe la tine-n budoar
Mușcând o jartieră neagră parfumată
Iar tu pe recamier, aproape despuiată
Priveai în Playgirl mușchi de armăsar.
Fusese dezolant extrasul meu de
Prin leneșa adiere matinală
Frumoase gânduri îți trimit
Ghicind că tu aproape goală
Visezi pe dalb cearșaf boțit.
Firava rouă de pe trandafiri
O iau în ochii plini de extaz
Ca dusă cu plăcute
Timidă ploaia se scurgea pe geam
Când reveria mea vâna prin nouri,
Nedeslușite păsări ciripeau pe ram
Și alunecau în iarbă vesele ecouri.
De undeva venind sub o umbrelă
Pași mici se agitau pe
De cornul lunii mă agăț, noptatic
Să arunc priviri spre al tău geam;
Când dorm privighetori pe ram
La tine în odaie mă visez ostatic.
Tu, medievala blondă decoltată
Mă vezi sub candelabru în
Când luna iar pe cer senin e strajă
Din lumânare picuri de visare curg
Și fantezia mea călare pe un murg
Pe câmpuri fuge atrasă de o vrajă.
Cu catifea de întuneric în păr lung
Să mă atingă o
Al meu target in fitness, să fiu un animal
La coada dăscălimii mi-a dat un job rural
Încât cu îmbujorare pe chipul meu apatic
Predau nebărbierit limbaj de vest sălbatic.
În sat, cal breaz știut
În vis aș vrea să vin în mica ta odaie
Precum un flutur cafeniu îndrăgostit
Și aterizând pe trandafirul roșu ofilit
Să te dezmierd cu-a ochilor văpaie.
Chiar să-mi surâzi în somnul
Îndrăgostită moartă după soare,
Sfioasa lună mă atingea cu vrajă
Când în odaie strâmba lumânare
Pierea arzând ca efemeră strajă.
De ruginite balamale încătușată,
Țipa fereastra neglijent
În urmă aud mereu că sunt bună de sex
Seara când la plimbare ies singură cuc
Iar telefonul meu Huawei de la Altex
E plin de numere primite pe facebook.
Dar am o obsesivă fantezie
Vag surâs pe-a nopții slavă
Luna ca o Giocondă astrală
Vrea iar ceasuri de zăbavă
Preschimbată-n zână pală.
Cum s-ar depărta de astre
Hoinărind prin întuneric
Spre știute vechi ferestre
Unde
Bat urât ca un borfaș ce fuge de agricultură,
Dorm cu nasul bandajat la o brună care fură
Și deși cu vibratorul periodic ea mă schimbă
Serile arăt mereu c-am moralul sus și limbă.
Îi prezint
Din prospețimea verii neputând să fur
Scăpa-voi de suspine în aerul câmpiei;
Cătând celest refugiu, nu vraja poeziei
Aș pierde gândurile întunecate în azur.
Alunecând în iarbă între tulpini de
Vraja lunii în miez de noapte
Prin fereastră atinge icoana,
Ruga mea din triste șoapte
Spre păcate curmă goana.
Far pe un liman cu freamăt
Candela doar naște umbre
Și al urbei lumesc
Paharnic trist la ospățul lui Rasputin
Căram carafe mari cu vin de Madeira
Iar muza-mi visătoare gătită de festin
Abia atingea cu degete de țiitoare lira.
Libidinosul vraci cu ochi
Agonizează noaptea în al zorilor mister
Și plânge feeria în boabe mari de rouă;
Zâmbesc cu alb copacii către ziua nouă,
Dorit de triste utrenii Isus vine stingher.
Un deal domol El suie și
Să nu regreți că ai ucis în mine
Ultima șoaptă a muzei din Eden.
Lipsit în insomnii de blând refren
Îmi umplu zilnic palmele cu tine.
Cândva serafic un surâs din Lună
Cădea pe raze reci în
Musculos, chel și cu barbă
Trec cu vânturi de April
Pe când firele de iarbă
Către soare cresc tiptil.
Și-n a primăverii boare
Ea cu obraji ca de omăt
Vine suplă, visătoare
Ondulând din