Adrian Tarita

Firava adiere printre crengi se joacă De figuri pale fără zâmbete fugind. În turla de biserică oftează o toacă Și un moș privește mugurii cu jind. Un sumbru nor ce pare al morții sol E urmărit

Visai că pe trotuar venea o milaneză blondă Tușind când vânt zglobiu o căuta sub poală. Sonor strănut, spre blânzii ochi de Giocondă Lansat-am ca un zvon că sunt băgat în boală. Pe goala

Luna își cerne paloarea Printre aripi de vânturi. Sub tei foșnește cărarea Poetului dus de gânduri. E noapte de trist Brumar Și umbre se nasc pe pavaj; Dirijate de-un chior felinar Dansează

Dragă, ți-am scris igienic pe fila albastră ca metilul Dar văd ca amorul meu e rupt în cocoloașe urinate De-un derbedeu ce și-a găsit sub geamul tău azilul Și simt pe inimă o stâncă iar cervicala

Medievală frumusețe, palidă și brună Intersectând un ciclic vis de vârcolac În noaptea când sălbatic vânt răsună, Amor păgân va cere sub uscat copac. Iar galben spectru sub groteștii

Fiind trist, doresc în vis să ancorez într-un fiord; Acolo de pe vas aș coborî cu o havană fină-n bot Să îmi expun mândru dorsalii de autentic matelot Și o codoașă ghes să-mi dea: vă rog poftiți

N-am mai aflat misterul serii Din ochi căprui de visătoare. Atins pe chip de bronzul verii Mă pierd în gânduri pe cărare. Amestecând decoruri înverzite Cu triste freamăte autumnale Sub crengi

Umblam în patru labe la tine-n budoar Mușcând o jartieră neagră parfumată Iar tu pe recamier, aproape despuiată Priveai în Playgirl mușchi de armăsar. Fusese dezolant extrasul meu de

Prin leneșa adiere matinală Frumoase gânduri îți trimit Ghicind că tu aproape goală Visezi pe dalb cearșaf boțit. Firava rouă de pe trandafiri O iau în ochii plini de extaz Ca dusă cu plăcute

Timidă ploaia se scurgea pe geam Când reveria mea vâna prin nouri, Nedeslușite păsări ciripeau pe ram Și alunecau în iarbă vesele ecouri. De undeva venind sub o umbrelă Pași mici se agitau pe

De cornul lunii mă agăț, noptatic Să arunc priviri spre al tău geam; Când dorm privighetori pe ram La tine în odaie mă visez ostatic. Tu, medievala blondă decoltată Mă vezi sub candelabru în

Când luna iar pe cer senin e strajă Din lumânare picuri de visare curg Și fantezia mea călare pe un murg Pe câmpuri fuge atrasă de o vrajă. Cu catifea de întuneric în păr lung Să mă atingă o

Al meu target in fitness, să fiu un animal La coada dăscălimii mi-a dat un job rural Încât cu îmbujorare pe chipul meu apatic Predau nebărbierit limbaj de vest sălbatic. În sat, cal breaz știut

În vis aș vrea să vin în mica ta odaie Precum un flutur cafeniu îndrăgostit Și aterizând pe trandafirul roșu ofilit Să te dezmierd cu-a ochilor văpaie. Chiar să-mi surâzi în somnul

Îndrăgostită moartă după soare, Sfioasa lună mă atingea cu vrajă Când în odaie strâmba lumânare Pierea arzând ca efemeră strajă. De ruginite balamale încătușată, Țipa fereastra neglijent

În urmă aud mereu că sunt bună de sex Seara când la plimbare ies singură cuc Iar telefonul meu Huawei de la Altex E plin de numere primite pe facebook. Dar am o obsesivă fantezie

Vag surâs pe-a nopții slavă Luna ca o Giocondă astrală Vrea iar ceasuri de zăbavă Preschimbată-n zână pală. Cum s-ar depărta de astre Hoinărind prin întuneric Spre știute vechi ferestre Unde

Bat urât ca un borfaș ce fuge de agricultură, Dorm cu nasul bandajat la o brună care fură Și deși cu vibratorul periodic ea mă schimbă Serile arăt mereu c-am moralul sus și limbă. Îi prezint

Din prospețimea verii neputând să fur Scăpa-voi de suspine în aerul câmpiei; Cătând celest refugiu, nu vraja poeziei Aș pierde gândurile întunecate în azur. Alunecând în iarbă între tulpini de

Vraja lunii în miez de noapte Prin fereastră atinge icoana, Ruga mea din triste șoapte Spre păcate curmă goana. Far pe un liman cu freamăt Candela doar naște umbre Și al urbei lumesc

Paharnic trist la ospățul lui Rasputin Căram carafe mari cu vin de Madeira Iar muza-mi visătoare gătită de festin Abia atingea cu degete de țiitoare lira. Libidinosul vraci cu ochi

Agonizează noaptea în al zorilor mister Și plânge feeria în boabe mari de rouă; Zâmbesc cu alb copacii către ziua nouă, Dorit de triste utrenii Isus vine stingher. Un deal domol El suie și

Să nu regreți că ai ucis în mine Ultima șoaptă a muzei din Eden. Lipsit în insomnii de blând refren Îmi umplu zilnic palmele cu tine. Cândva serafic un surâs din Lună Cădea pe raze reci în

Musculos, chel și cu barbă Trec cu vânturi de April Pe când firele de iarbă Către soare cresc tiptil. Și-n a primăverii boare Ea cu obraji ca de omăt Vine suplă, visătoare Ondulând din