Poezie
Fericit fără pereche?
1 min lectură·
Mediu
Din prospețimea verii neputând să fur
Scăpa-voi de suspine în aerul câmpiei;
Cătând celest refugiu, nu vraja poeziei
Aș pierde gândurile întunecate în azur.
Alunecând în iarbă între tulpini de roze
Aș stinge într-o rugă a ghimpilor arsură.
Fugind de chip serafic din neuitate poze
N-oi aștepta sărut pe-a mea sfioasă gură.
Pe brațe musculoase doar vântul să adie,
Izbăvitoare cruce pe bustul gol lucească
Și-aș alunga în nouri șoptirea care îmbie
Să vin într-o poiană cu patimă lumească.
Flămând și însetat nu voi chema visare
Dar slăvi voi întreba cu omeneasca fire:
Ferice aș fi lipsit de-o dulce îmbrățișare
Sub salcia ce plânge pe-a lunii oglindire?
001.062
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Tarita
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Tarita. “Fericit fără pereche?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-tarita/poezie/14127266/fericit-fara-perecheComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.