Poezie
Nălucire
1 min lectură·
Mediu
Îndrăgostită moartă după soare,
Sfioasa lună mă atingea cu vrajă
Când în odaie strâmba lumânare
Pierea arzând ca efemeră strajă.
De ruginite balamale încătușată,
Țipa fereastra neglijent deschisă,
Mă dezmierda perdeaua delicată
Boțită fiind de-o adiere indecisă.
Și pe pereți cu veche zugrăveală
Mânată de tic-tacul de ceasornic
Dansa o umbră de fecioară goală
Pentru un creier de visare dornic.
Uzat pe dinafară iar lăuntric june
Eu parcă alintam cu palma sânul
Și dulce glas poem porni a spune
Cu-o sclavă ce își adora stăpânul.
Încovoiat către podele din stejar
Alunecam cu voluptuoasa umbră.
Să ard, un vreasc în al iubirii jar,
Voiam în casa cu lumină sumbră.
După minute de plăceri încețoșate
În zori juna nălucă o lua la goană
Și m-am trezit cu șale îndurerate
Că-s gol satir căzut sub o icoană.
001069
0