Poezie
Înviere
1 min lectură·
Mediu
Agonizează noaptea în al zorilor mister
Și plânge feeria în boabe mari de rouă;
Zâmbesc cu alb copacii către ziua nouă,
Dorit de triste utrenii Isus vine stingher.
Un deal domol El suie și rănile deschise
Cu răsărit de soare apar în zări lăptoase.
Îi sunt sărutați pașii de florile frumoase
Iar vântul lin șoptește torturile nescrise.
Vesel cântec de păsări salută al Firii Fiu
Ce luminează azurul gătit pentru înălțare;
Simțind că El renaște a primăverii boare
Un iepuraș aleargă cu saltul său zglobiu.
Zburdând în iarba rară de turmă răzlețit
Întâmpină pe Domnul neprihănitul miel.
Știind ca-n prag de Paști va sfârși ca Abel
Cu glasul blând salută Păstorul cel Iubit.
În vale iar poetul în negrul său veșmânt
Desprins din reverie nu numără arginții;
Fixat de ochi celești, el ce bruiase sfinții
Suspină cu spășire: Mesia îi pe Pământ.
001286
0