Poezie

Amor in serenitas

1 min lectură·20 iulie 2018

Mediu

În vis aș vrea să vin în mica ta odaie

Precum un flutur cafeniu îndrăgostit

Și aterizând pe trandafirul roșu ofilit

Să te dezmierd cu-a ochilor văpaie.

Chiar să-mi surâzi în somnul liniștit

Când lepădându-mi aripile pe covor,

Eu preschimbat în prinț fermecător

Adulmeca –voi părul negru despletit.

Iar a pendulei fremătare neîntreruptă

Va face mersul meu să pară silențios;

Întrezărind sub cămașută bust frumos

Te voi ghici ca fiind din soare ruptă.

Într-adevăr mătasea albastră diafană

Lăsa-va inchipuirii sânii de Afrodită

Încât cu ochi inchiși, zeiță dezgolită

Te voi găsi în viziunea mea profană.

Efeb înfășurat cu raze firave de lună

Păși-voi lin spre o oază de întuneric

Voind să te răpesc în univers himeric

Din așternutul tău de neîntinată jună.

În colbul din clepsidre voi iubi o dată

A ta întrupare din istovitoare reverii

Pe care vers aș scrie în zorii alburii:

Mă vrei aievea în lume zbuciumată?

001.070

Adrian Tarita. “Amor in serenitas.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-tarita/poezie/14128814/amor-in-serenitas

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.