Adina Batîr

Asa e, Madalina, uneori cercurile nu inchid decat alte cercuri. Ai trecut frumos poezia prin prisma ta, mai departe pentru cautare.

simt un fragment de timp oniric, o ingemanare de sens si iluzie cand transfigurarile incep sa produca inveliri cu aura altcuiva. e ca o trecere unul prin celalalt si simtirea vietii din el. cuvinte care cauta perfectiunea divina prin spatiile sinusoidale.

In primul rand felicitari poetului pentru volum.
Iar apoi tie Daniel, frumos ai prezentat, ne-ai adus pe toti acolo.

Bobadil, te intreb retoric, de ce nu te-ai gandit ca \"mare\" ar fi substantiv, n-ar fi fost totul mai rotund? Asa te-ai lasat doar prins in plasa :)
Mihai, inca nu e utila conversatia. Daca esti de acord sa ma inveti sa devin o poeta foarte buna, scrie-mi te rog pe adresa adinabatir at yahoo.com ce si cum. M-as cam bucura.

Felix, percep muzica lui morricone ca pe o transparenta care deviaza voit de la propriul scop, impunand anumite masuri afective spre a reveni in crepuscul. daca am transmis un sfert din acea emotie, atunci o sa ma bucur :)

Bogdan, e uimitor cum ai croit fuziunea dintre cele doua planuri incat sa nu ramana ecoul incert al inchiderii. inaltarea se produce mereu pentru o prabusire. si invers. de aceea si tacerea multiplica vibratiile.

Ioana, iti spun doar ca iepurele tau priveste dincolo de forta cuvintelor, nu intamplator a trecut prin atatea spatii.

Alex, spiritualul intangibil se materializeaza pe moment in acele limite tocmai pentru ca in real nu se poate concretiza, apoi, intervine anularea de care vorbesti tu pentru sfarsitul lucidizarii; e ca o transformare cumulativa a tuturor sensurilor launtrice pe care le tot invelim cu parti din trecut sau cu parti din altii (pierderea in celalalt, definirea structurilor). ma bucura ca ai descoperit ratacirea, iar daca tot ai mentionat de \"umbra\" lui jung, astept noile invaluiri ale mele dintr-o alta perspectiva. multumesc pentru conducerea dialogului in sensul cautarii adevarului, chiar este o forma inalta de descoperire. \"And there\'s one thing you can\'t lose/And it\'s that feel/It\'s that feel\" (Tom Waits).

Mihai, cam toate cuvintele sunt din fondul principal, intelese de toata lumea. (mi-ar fi placut sa-mi spui ce au alte texte semnate de mine in plus fata de acesta. ar fi putut deveni o discutie utila, chiar daca fiecare cititor are viziunea sa privind conceptul de poezie.)

Ela: si cum se digera aerul incontinuu... m-ai lasat intr-o dispozitie aparte, mai ales acum cand este timp pentru \"reactivare\". si nu mai raman multe de facut din aceasta scindare si remodelare a \"fratelui de intuneric\". multumesc, Ela, pentru interpretarea hermeneutica. miraculoasa migrare in esenta.

Bobadil, m-ai convins. Frivolitate, numele tau este Adina...

Mihai, cam asa.

la multi ani, Cosmin!
Ela, frumos artificiul acela cu ordinea inversa, e neasteptat, iar fotografia... parca e nisip.

e un ton trist si o departare in primul rand de tine pentru ca nu simt o alta prezenta decat tangential cu portile de iubire. e cred unul din cele mai frumoase poeme de dragoste efervescenta pe care le-am citit pentru ca are acel reflux de traire, o intoarcere in abisul memoriei. nu intamplator cheia de la craniu sta ca o impotrivire, gandurile vii nu se dau nimanui si nici mainile nu se scriu in libertate pe trup. mai ales cand s-ar putea sa-ti nasca niste linii in plus pentru zbor, pentru desprindere alunecoasa.
trebuie multa suferinta pentru umplerea golului si a tacerii.
trebuie multa nastere inainte de moarte.
e o scriere fina, Camil, te face sa intri in poem si sa nu mai vezi cuvintele. asta e o reusita.

Ioana, dincolo de tonul lent, e un strigat.. fericire sa il numesc sau ecoul descoperirii unui viu inefabil, incerc sa vad cu tot dinadinsul sunetele din aer, valurile marii, umbrele lungi si negre alungindu-se. cred ca aici e o indragostire in sens, o dorinta de invingere a erosului.

Intre intunericul tau si intunericul celuilalt te alearga un caine orb si batran - spiritul - oricat de tarzie ar fi chemarea vietii si oricat de amar e gustul carnii.
O poezie in care elementele primordiale se desfac precum samburii. Poate de aceea spre final incepe sa se piarda din esenta tare.
Ar fi fost mai bun finalul fara ultimele 2 versuri, consider eu. Si aud altfel ritmul din versurile: \"am cuprins între maxilare carnea tare/de lup\", anume
am cuprins intre maxilare/carnea tare de lup sau am cuprins intre maxilare carnea tare de lup (vers unic).

Uneori oceanul isi schimba nuantele. Vine vremea altor cardinale repere pentru tine insati, pentru ca El a-ndurat sa fie ce-ar fi vrut sa fi fost candva. Treci mai departe, peste nisipurile fara umbra, printre meduze cu cerneala cereasca, mergi prin nimicirea Sinelui pentru a ajunge la revelarea TA. Ea a fost sa fie intalnitorul, tu ii esti mereu Intalnirea.
El care va fi sa fie, este deja scris, tu stii, de aceea ti-e sufletul-ocean. Si scrie. Cel putin un om va sti de ce si mai ales ce lasi oamenilor, esential.
Recomand poezia spre citire si recitire :)

e o risipire a semnelor pana la disparitie, tocmai acea pastrare pentru sine a negarii a exteriorului fata de interior, e ca si cand n-ar mai fi loc pentru o existenta concreta, albul devine urma de perete, urma de var decojit in sud, ipsos in loc de aer. pierderea respiratiei produce efectul unei spirale, pentru ca ora 3 este cea mai plina de semnificatii, este cea care provoaca nasterea sau moartea, divinul si maleficul - ora 3 din zi este vie, cereasca, cea din noapte este deschisa spiritelor rele, stihiilor pustiite. trecerea din alb in negru, apoi din negru in alb da semnificatia unei metamorfoze voite, eul isi asuma toate urmarile - ia cu sine totul, incat i se pierde conturul, mainile devin ale altcuiva, nu se mai cunoaste cine pe cine exista.
e o magie aici, Ela, un fel de descatusare..

In \"Cultura\", nr. 25, an II, din data de 8 iunie 2006 apare Daniela Luca (Ela) cu eseul \"Ars scribendi - între Eros și Thanatos\".

inteleg. eei, dar tot de doua ori sa fie la multi ani. sau chiar de trei ori, si tie.

interesanta lipirea aceasta a sufletului pe vioara domnului stradivarius, asta inseamna probabil colorarea sa in nuante stravezii, oricat abanos zace in lume si oricat ar surzi urechile care nu asculta arta simtirii. la multi ani de doua ori celor care sculpteaza un nou Castel in adanc.

\"și iubirea e iubire nimic nu se destramă vreodată
deși lucrurile devin agasante plicticoase și ramplasabile
(în imaginație) dar nu de-adevărat și când e vorba de iubire
degeaba peste drum te simți detașat simpla prezență
schimbă totul ca o chimicală picată pe hârtie
și toate gândurile dispar într-o emoție stranie și plăcută
de nimic nu-s sigur în afară de asta\"
(Frank O\'Hara)

...pentru copilul din interior care se lupta cu amintirea unui candva, adanc
pentru ruperea din timp cand neridicarea spre lumina diminetii produce oboseala stinsa, dureroasa
pentru framantari si tristete, sa uiti tumultul care s-ar lipi ca o fila de jurnal pe trup, sa mergi asa,
chiar daca in aer e o continua ameteala, o sfasiere in bucati a sinelui
aminteste-ti urmele pentru invierea acelui \"putin mai bine\"..
la multi ani si doua zile acum

intr-adevar nu numai ca s-a transmis emotia atat de bine prin actori, dar e un gest minunat ce faceti voi cu totii; Sache, impresionanta implicare pentru acesti copii, o lupta in care nu poti obosi :) important este ca se simte. dincolo de orice, relatarea ta deschide porti. felicitari.

poze de ieri gasiti la acelasi link (http://gallery.agonia.net/categories.php?cat_id=78)

Mihai, e foarte faina si o reciti si mai frumos. n-are rost sa zic mai mult pentru ca e cu dedicatie :), iti multumesc mult.

Stefan, interesant ai vazut acest ireal posibil venind din timpul interior. mi-ai amintit de marooned de la pink floyd; melodia aceea e ca o aruncare in stanci :)

este foarte important ca un text sa reuseasca sa tina atent cititorul, iar poezia ta nu il pierde nicio clipa si tocmai salturile intre viziuni, in cazul de fata repetitia \"numai pe tine nu te văd tocmai pe tine\" ii dau masura regasirii dupa construirea unei trairi atasate direct pe trup ca o folie care se poate dezlipi oricand, caci tocmai in asta consta \"arta\" Li: in a crea un tangibil firesc - si aici nu mai zic nimic :) sensibilitatea aparte consta in desavarsirea unui mutualism - se da si se primeste, se simte si se rupe din acele amprente duse pana in interiorul palpabil. pentru ca Li are curaj sa inventeze nu doar cuvinte, ci si descarnari, cautari in spirala.
(consider si eu ca puteau lipsi ultimele trei versuri)