Poezie
acoperișă
iubirea mea e o matrioska fără sfârșenie
1 min lectură·
Mediu
nu mai sunt virgină de azi noapte
m-au violat fluturii
imaginează-ți vibrândul sutelor de aripi
împlântându-se în femeie șir
zdrelind pereții dilatând coridoarele
trezind nervurile și alte gerunzii
purtătoare de zvâc
pentru cei care nu mă cred mă las cercetată
mă întind pe tocător vin toți iubiții mei
își recunosc amprentele își dau mâna
sunt fericită să-i văd așa de frumoși diferiți
ai mei
numai pe tine nu te văd tocmai pe tine
oricâte penetrări va fi cunoscut o bucată de carne
în roșeața din obraz și nu în himenele lumii
se scrie fecioară
simțirea
numai pe tine nu te văd tocmai pe tine
tu intri în miez te sâmburești tăcut și limpede
fără să mă atingi pe margini
apoi te umfli în mine
până devin noul tău strat de piele
caroseria oxidată pe care o ploaie
crăcănată de nori
aleargă stereo
0175480
0

credinta prin cercetare si cunoasterea prin simtire?
simtire a lui li cu obraji, dar si a lumii, cu bucati de carne si piele zabovindu-si gerunziile. si a diferitilor. ai tai. oricate penetrari in oricate nopti si oricate ploi si neatingeri pe margini, li este iarasi deschisa, ciresanda, cu un contur ca de matrioska.