Maria

Maria Ioana, spunea ca poezia ta este superba si tind sa-i dau dreptate pentru ca reusesti asemenea lui Carlos Drummond de Andrade sa transcezi o experienta personala, in spatiul eliberat de timp, despre care aflam din intalnirile de la Fatima si Medjogorje.
Bransarea la rezervorul luminii si iubirii nu este putin lucr, asa cu nu este putin ca reusesti sa redai experientele omenesti care te-au condus dincolo de linia orizontului.

As putea sa spun multe despre imaginile de lumina din poezia ta dar prefer sa tac si sa recurg la cotrol-peste.

DE ce? Pentru ca grabitul cititor sa te descopere mergand pe calea unei poezii cu care versurile tale se inrudesc.

Multumesc,

Intamplare ploioasa
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Carlos Drummond de Andrade [Carlos_Drummond_de_Andrade]

2002-12-23 | | Înscris în bibliotecă de Ionut Simion



Ploaia ma irita.Pana sa descopar cindva
ca era maria cea care ploua.

Ploaia era maria.Si picatura cu picatura
maria picura in fiecare duminica.

Si umezindu-mi oasele,ma lasa
ca pe o glie pe care ploaia o ara si-o uda.

Eu eram tot o glie,un pamant ne-nverzit...
iar maria,creatura buna doar de ploit!

Ea ploua in mine,din fiece gest,
din fiece gand,dorinta,sunet,si din rest.

Era in acelasi timp si potop si tiriiala,
neostenita noastra marie...nocturna si matinala!

Nu te lasa maria,cu ploaie peste masura,
mai bine o simpla aversa,o stropeala,o udatura.

Si nu ma mai inunda cu lichidu-ti plasmatic,
inceteaza sa mai fii un strigoi atat de acvatic!

Insa vorbeam degeaba-maria continua;
cu cat o rugam mai mult,si mai mult ploua.

Si tot ploind napraznic in calea mea
de fapt,cu un vin foarte trist ma muia,

vin ce nici nu-ncalzeste,ca-i apa de ploaie
si must de cenusa,nu vin bun de butoaie.

Rapaioasa maria,domnita ploioasa,
ploita ploind ploaie siroioasa!

Eu ii strigam:Opreste-te!Insa ea ploind
prin puturi de apa-nghetata pasea tesand.

Si a potopit maria in casa mea
ca apa incepu a creste si-a se umfla

si se alcatui un rau,sau o mare,asa ceva,
in care am sfarsit prin a ma afunda.

Cu cat valurile mai sus saltau,
cu atat ciurloaiele mariei mai mult turnau,

incat incetul cu incetul,fara drept de recurs
lucrurile si-au urmat al lor curs

si iata toata lumea muiata si scufundata
sub sinistra ploaie neincetata.

Fiinte dintre cele mai ciudate se adunau
in aceeasi pasta apoasa si protestau

impotriva cascadei revarsata prosteste
(de alta mai apriga nimeni nu-si aminteste).

Din cand in cand,rugaciunise auzeau
Degeaba!siroaiele si mai avan cadeau,

iar maria,cu robinetele toate desurubate
ploua in continuu,pe deselate.

Navele naufragiara.Continentele se-necara
cu toate fiintele ce erau pe afara,

in timp ce maria ploua.Ba s-a constatat
ca si fibra umana s-a diluat si lichefiat,

dar neputand el pamantul apa sa mai primeasca
s-a indurat in sfarsit Pronia Cereasca,

iar Dumnezeu,milos si poruncitor,a strigat
nu mai ploua,maria!-si ea a stat.