concert pentru vioară nesculptată

interesanta lipirea aceasta a sufletului pe vioara domnului stradivarius, asta inseamna probabil colorarea sa in nuante stravezii, oricat abanos zace in lume si oricat ar surzi urechile care nu asculta arta simtirii. la multi ani de doua ori celor care sculpteaza un nou Castel in adanc.

mulțumesc, pentru prima coincidență care etse doar poetică, între o scriere la pian și vioară, în același timp, de doi oameni diferiți, în țări diferite, pe aceeași idee (de aceea e aici primul nume). și mai ales pentru a doua, fiindcă am dorit să fie acest text un fel de dar aniversar tatălui. mulțumesc mult pentru gând. când am scris stradivariusul acesta nu știem nimic despre finalul său.

Ela

inteleg. eei, dar tot de doua ori sa fie la multi ani. sau chiar de trei ori, si tie.

\"Nu vorbe, tăcerea dă cântecului glas\" Ion Pillat

\"să păstram cireșii nesculptați\"... acultând concertul din ei, să ne bucurâm de \"simple și frumoase coincidențe\"

pentru cei de sus... și pentru Kafka...

Mesajul muzical nu se folosește în mod teoretic. E chiar absurd! Îl intuiești,îl trăiești sau îl creezi. El nu poate fi valorificat prin noțiuni obiective și standardizate....-

eu scot orice standardinzare obiectivă din noțiuni care pot sau nu, pe principiul \"dă-mă naibii că sunt cult\",
deteoretizez mesajul pentru că \"la mulți ani\" se spune pe muzica sufletului mai ales pentru tatăl lui Ela și nu mai puțin lui Mircea Lăcătuș, mă duc în cireș în scoarța lui și de acolo strig prin frunze, prin fruct, în lumina emoției simple a tuturor coincidențelor:Stradivarius, bre are dreptate Ela!
și plec lăsând o dâră de trandafiri roșii în urma mea, spre cireșii din iunie, murmurând ca pe o rugă:\"la mulți ani\" celor care sunt pe muchia dintre ani și să le sculpteze norocul viori în inimă
VDG

îmi place tare greșeala din \"standard-inzare\"
scuze Ela!

Mihai, mulțumesc pentru vezi cum înmuguresc luminile din sunete.

Domnule Diaconescu, aceasta era și ideea: cei care sunt doar îmbibați de rece și silogisme imperiale nu pot tresări la ascultarea unei viori, la simțire, la vibrațiile subtile ale sufletelor. Acesta este mesajul, în primul rând. Îmi pare rău că nu l-am transmis, poate, îndeajuns de limpede. Mulțumesc pentru semn.

Valeriu, mulțam, ascultă mai departe cântul vieții, în roșu permanent, oricum abanosul își are și el arpegiile tot mai înalt.

Ela

fina, fina de tot. \"incastelarea\" si cioplirea ciresilor au venit numai bine - ca un videoclip - peste orfismul delicat al versurilor.

fiecare scenă mi se întipărește ca un cântec din culori. și de aceea fiecare om mi se întipărește ca un personaj din nisipuri încastelabile. uneori mă lupt cu vântul să îi păstrez, alteori ascult doar vioara din fiecare. mulțumesc pentru însemnare.

Ela

asteapta luminatii un alt kafka care sa-i piarda logic si temeinic pe drumul spre castel, pe drumul functionarului catre ; poem care mi-a atins latura sensibila ; imi amintesc kafka care nu a terminat castelul, nici eu nu l-am citi pana la capat, ha, multumesc

trecerea de la un capăt la altul al castelului kafkain se aseamănă cumva cu o simfonie mahleriană. și de aceea uneori abanosul își are propriile sunete. și cei ce se proclamă perfect raționali, au un vulcan de trăiri. să ne ferească cerul de izbucnirea lui. e inevitabilă și efectul este precum distrugerea Pompeiului. cred că ți-ar plăcea mult \"Gradiva\" de Jensen.

Ela