Adela Setti

Va trebui să te grăbești dacă vrei să salvăm memoria amândurora înainte să devină transparente toate lucrurile, iar în dosul lor să nu se mai vadă decât Nimicul. Cum este? Ai putea să îmi spui, ești

pentru că nu mă auzi îți scriu pe lobul urechii / îmi vei citi în oglindă planul de îmbarcare / o clipă mai târziu ca să nu mă poți opri între mine și abis doar pântecul vasului pentru că nu mă

când lumea cade în stampă culoarea se răzvrătește și umple în noi orice urmă de talpă ____ N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri fără acceptul expres al

în colțul stânga sus o piele de om atârnată în colțul dreapta jos umbra își cere înapoi legătura sub pălărie fojgăie larve de fluturi zbor întrerupt se arată și trecătorii nu văd calcă

Să continuăm, vrei? Uite stau aici cu o cafea în dreapta și scrumiera în stânga, draperiile trase și vara încuiată afară cu tot cu zgomote și îți aștept vocea în fața tastaturii. Vocea sau

lucrurile pândesc în sertare printre rânduri caligrafiate frumos cu cerneală albastră viața ta miraculoasă și grea și tu pășind pe aer ca pe trepte sunt acolo toate băncile din parc lanțurile de

azi am văzut pământul rupt într-un loc rădăcinile încărcate în remorci rigolele roților pline cu resturi de rană. greierii se ascundeau speriați și râmele vălătuceau nisipul pe margini de șanț

încă miroase a carne arsă aici îmi place să cred că e din ziua când au fugit cu lașitatea intactă lăsând în urmă porțile deschise larg ca niște guri urlând bucuria înghițind panica un fel de marș

de o parte o mie de fețe o mie de gesturi și zâmbete cheie de cealaltă parte o mie de semnificații străine și vine în fine și ceasul când ești doar femeie dar ceasul când poți

știi durerea aceea difuză în plex când cineva ți se uită în ceafă crezând că îți poate ghici trăsăturile feței după forma ultimei vertebre asta simt eu când vii înapoi fiindcă ți-ai uitat

Am să-ți vorbesc despre oamenii pe care ai ales să nu îi mai vezi. Chiar dacă poți. Chiar dacă nu îți interzice nimeni și știi exact unde să îi cauți, și mai știi că s-ar bucura să te vadă. Familia

vara se scrie cu ceară prin capăt de uliți iulie se despletește încet / ca o femeie la râu mi-e dor de mere cu vânătăi și de aguridă dar gustar se apropie printr-un efect de fata

măicuță mi-e plină gura de dulce prea dulce devastator dulcele acesta de măduvă crudă tutun tratat lapte miere și vorbe rotunde într-o zi nu prea îndepărtată zi mă voi întoarce la tine

sunt zile când pielea ta are ceva din sideful orhideelor prinse în eprubete pe un zid cu urme de glonț atunci mă apropii de melcul urechii și prefer să cred că aud marea nu subversiv visul tău de

un copil vopsește copacul altul poartă bicicleta de coarne până la țărm înecații plutesc cu burta lucioasă de petrol în sus de departe par golden fish lumea e plină de epave luna se

de la o vreme nu mai ai nimic de spus viața te-a golit și te-a supus ___ N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.

circul pleacă o vreme încă miroase a focă pe străzile roase de lepra solară pietrele scrâșnesc sub roți de dric nu umblă nimeni doar umbrele tot mai mici se mută din copaci de pe un zid pe

nu am găsit drumul oprit cum era sub ape șters de radiera păpușarului încolăcit sub năpârlirea ierbii decât atunci când s-au aprins felinarele ascuțit și frenetic în chinatown (ce