Bozsy

nimeni nu alege acea data. nici macar dumneyeu. si uite cum o asa pura intamplare, acest mecanism urias al intamplarilor care conduc prin variatie si noroc sa determine nastea unui om devin fatal soarta. uneori cruda, alteori frumoasa cu gust de zmeura si ciuperci. credem ca stim cine santem nu stim. dar bozsy are dreptate. trebuie sa incepem cu data de nastere.

necunoscute sunt căile domnului, scrie undeva sau doar se spune.
acolo unde oamenii nu ajută, natura intervine. cred.
mulțumesc pentru semn, eram pe picior de plecare dar m-ai întors :)
Adela, cu drag

M-a răscolit istoria lui bozsy, e demențială și din partea autoarei vine o tandrețe care se întinde pe monitor, luminându-l
Pesonaj foarte convingător, \"fiindcă îi este foame fiindcă are curaj\". Felicitări pentru poem!

bine ai revenit. semnul tău înseamnă foarte mult pentru mine.
cu stimă, Adela

Coșul cu afine, coșul cu păsări, de la aceste obiecte misterioase pornești să ne povestești despre un om tânăr dar care a gustat din cruzime și știe că poate oricând să dispară, însă nu dispare.
Ne aduci tipi foarte interesanți, ne faci să ne uităm la ei cu mai multă atenție și să învățăm câte ceva de la ei.
Foarte frumos fragemntul:
bozsy e chel de la raze
a petrecut șase luni în spital
printre alte capete chele
și halate imaculate

pe unele ar fi vrut să le mângâie
de aceea în spital bozsy avea
întotdeauna unghiile negre
Text de mare emotivitate, felicitări.
Cu drag, tama

îți mulțumesc pentru lectura atentă și sensibilă.
Adela

toți oamenii aceștia, poate mai puțin Nora, sunt aceia pe care în general refuzăm să îi privim cu adevărat. Oameni care nu există decât în statistici și cel mai adesea într-o grimasă a individului contemporan \"normal\". Dar ei sunt realități din carne și sânge, cei mai mulți au în urmă suferințe inimaginabile, povești dureroase. Pentr a-i putea asculta, pentru a-i putea privi în ochi, avem adesea nevoie fie de o prezentare a lor îmblânzită (și o astfel de prezentare este literatura, intermediar oarecum ingrat fiindcă și \"distractiv\"), fie de o campanie socială agresivă, care să nu ne cruțe apetența pentru confortabil și căldicel. Rezultatele sunt minime în ambele cazuri pentru că oamenii sunt (nerecunoscut) esențialmente cruzi. Urmărește odată o băbuță cumsecade, cum gustă ea știrile de ora 5, și vei ști (poate o dată în plus) că omul este cel mai pervertit animal dintre toate. Singurul care savurează nenorocirea semenului. Cine știe, poate chiar și eu am savurat-o pe-a lui Bozsy :(
Suntem mult mai complicați decât credem. Poezia e una din dovezi.
Adela

adela, mă ierți, eu sunt cam greu de cap, dar nu mă prind de miza textului. adică bozsy aista e un personagiu care vrea să ne arate că patria hrănește cetățenii credincioși în destinele ei și nu e nevoie să facă mare lucru pentru că, uite, nici paserile ceriului nu seamănă, nu culeg și, totuși, bozsy are relații solide cu foamea?! în afară de poetizarea în gol, de crearea unor personaje poetice fără reper, care mai e ținta textului? ce e bozsy acesta? un hippiot, un ascet, un iredentist, o musaca? sau un idealist sadea de proveniența pășunistă pentru că văd că:
\"bozsy trăiește cu ciuperci
păsări nevăzute și umbre lungi
prin pădurile patriei\"

deci ascet, pâna la urmă.

biografia omului ESTE ÎN text.
el există.
dacă faci un drum cu mașina la Bușteni, s-ar putea chiar să îl întâlnești. asta presupunând că ai avea ochi să-l vezi.
nu te supăra, dar obtuzitatea comentariului tău chiar m-a enervat.
toate cele bune.
Adela

miza textului o găsești explicitată în ultimul răspuns adresat Tamarei. ar fi fost (și acesta, și celelalte texte din serie) încadrabile la \"Documentar\", dacă ar fi existat această categorie.
cam atât. la revedere.