Poezie
Rada
Diaporama
1 min lectură·
Mediu
când am văzut-o prima oară pe rada
purta bocanci militari și o șapcă trasă pe ceafă.
în urechi cercei lungi de rochie neagră. mi s-a părut
teribil de originală.
vorbea la telefon în stația de bus. vorbea curat
avea o voce uscată și fină ca mâinile țigăncilor cu ghioc.
dar nu am reținut ce spunea de fapt nu am auzit ce spunea.
foșnetul vocii acoperea sensul cuvintelor
și când a închis s-a întors spre mine cerceii au clinchetit
dar nu i-am auzit mă înghițiseră ochii.
a doua oară nu a mai fost eram deja sub ape.
și îmi era bine. o țigancă mă ghicea unui copil în zdrențe.
purta cercei lungi de rochie neagră și era
oarbă.
______
Copyright Adela Setti
033.869
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adela Setti
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Adela Setti. “Rada.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adela-setti/poezie/1745700/radaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IMfoarte interesant prinsă, cred eu, ideea transferului aici...el cere sacrificiu... și totusi \"forța privirii\" niciodată nu dispare... prin transfer ea se amplifică și declanșează...iubire sau nu...
păstrez mai ales \"o țigancă mă ghicea unui copil în zdrențe.\"...
păstrez mai ales \"o țigancă mă ghicea unui copil în zdrențe.\"...
0
ASmă bucur că ați citit cu plăcere. e o istorie în cerc, atât.
0
\"vorbea curat
avea o voce uscată și fină ca mâinile țigăncilor cu ghioc\"
\"s-a întors spre mine cerceii au clinchetit
dar nu i-am auzit mă înghițiseră ochii\"
Finalul e deosebit.