Day 1

mi-ar plăcea să pot spune că a fost doar un test dar nu pot starea se deteriorează vizibil de la o zi la alta cum ți se ia pielea după două săptămâni de mare la ore mici se văd cioturile oaselor obiectele nu mai vor să rămână prinse în mâini decorul se împrăștie se adună ca un puls în retină cutiile cu pastile se înșiră cuminți pe pervaz pe pragul ferestrei dintre odăi pe masa din bucătărie pe birou neutre și pașnice ca o promisiune făcută cu jumătate de gură cora îmi spune să nu disper cora spune că poate fi doar o criză cora știe că dacă apuci să aduni patruzeci de ani ai scăpat dar eu am adunat doar jumătate mi-e dor de mama o invidiez pentru că nu știa ce o așteaptă și nici n-a apucat pentru că mama ei a scăpat și are mâinile obrazul sânii brăzdați de istorie e harta unei supraviețuiri inconștiente pentru că demult oamenii nu știau ce se întâmplă cu ei și dacă plecau repede se consolau că atât le-a fost ața michal șade în colț mă privește perplex notează parole de cont scrâșnește din dinți crede că nu îl aud speră să nu fie nevoie de el el nu a tremurat niciodată el nu a gândit niciodată el adună culoarea și reface lumea din ea pe fâșii de parcă ar îmbrăca o mumie adela e liniuța oblică din semnătură adela e o piele franjurită adela va găsi un remediu sub tastă mi-ar plăcea să pot spune că a fost doar un test că îmi place să cochetez cu moartea că sunt un pic schizo un pic mai mult că am citit prea multe despre chorea că tremur de frig că mi-e foame că am fumat prea mult weed că am luat pastilele invers dar totul se deteriorează și filmul e pus pe fast forward îl simt pregătit să se rupă dar nu tac nu tac nu tac nu tac nu tac nu tac nu tac nu tac nu tac nu tac nu tac nu tac poate de țipătul meu se sperie îngerii și pleacă singuri trântind ușa zilnic măcar până mâine _______ Copyright Adela Setti