Adela Setti

stai și așteaptă chemarea prin sânge gândul te-adapă trupul te strânge ____ N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri fără acceptul expres al autoarei.

Nu știm cine suntem. Ar trebui să mulțumim cerului? Să disperăm? Să ne umplem de curiozitate? Totul depinde de vreme și de peștele împachetat în hârtia de ieri.

fumul din suflet zace irespirabil pe dinlăuntru ca o apă grea refuzând să soarbă sângele umbrei fumul din suflet se ascunde în cartea acestei așa-zise vieți așteptând-o pe cea adevărată.

Jucătorule, întoarce-te la masă răstoarnă-ți șansa, câștigă. Războiul s-a sfârșit e timpul pentru darts, e mai bine așa, e ca și când ai număra margarete - și nimeni nu te poate bate la

Întrucât orice cuvânt are o grămadă de semnificații, majoritatea potențial distructive, Tăcerea ar putea reprezenta soluția oricărei chestiuni delicate și deci purtătoare de conflict.

fumul încolăcit pe tocul ușii ca un șarpe nevrotic și robinetul picurând ideograme la ora de somn de la etajul trei cutia poștală ticsită cu oferte sclipicioase soioase pe care-o să le-arunci

Împrietenit cu umbra casei mele dădeai târcoale ca un hoț de cai cu pălăria pusă într-o parte (să nu îți vadă nimeni ochiul trist nici morga aspră de bețiv cu carte) și mi-ai lăsat în prag

[Michal, acesta este un semn pentru toți cei din urma noastră și pentru ceilalți în urma cărora stăm] centripet: ochiul tău în care văd fântâna în care îmi văd chipul centrifug: ochiul

ieri podul era plin de hârtii necitite lumina cădea violetă pe lucruri prin lucarne cerul se strecura în pas de dans curățând rugina și mucegaiul în cadrul îngust al rafalei și-al umbrei -

umbrele ies de sub unghii degeaba le vopsești cu atenție albe se fac din ce în ce mai mari până când învelesc tot albul din lume îl însângerează rânjind abject descarnând totul scămoșând

biroul din lemn de cireș jumătate unghii două sferturi oase câteva fire de lână și urma cafelei de ieri (pătând cu revers orizontul verzui peretele alb și retina din care ies întinzându-mi

stinge lumânarea nu-i nimeni să mai vadă obiectele tăioase sub praful ca o blană închide ușa nimeni nu vrea să ias-afară iar noaptea-i șifonată ca o hârtie moale și învelește masa că nu adună

rostul nu e în rostire de sine mulți încearcă asta dintr-un fundament-al instinct de conservare când voi muri te rog să mă îngropi în colțul casei sub temelie chiar dacă nu voi ști dar

azi nu vreau să știu câte cruci au fost furate și nu voi aprinde nici candelabrul de șapte las morții să danseze febril între umeri și coapse o vrabie mi-a scuipat în

de ziua ta o să-ți cumpăr un halat verde să se asorteze cu baia în care faci scuba diving între două etaje să absoarbă aerul care te poartă între două falii rutiere va fi mițos ca amintirile

Scorțișoara amestestecată cu lapte când mama purta încă fustă albastră. Frunzele ca rugina colorată pe tocuri de porți când ghiozdanul lui Michal jinduia la castane. Guma de șters cu

Păpușa avea ochiul spart - cel cu care ar fi trebuit să priveasca spre lume îi căzuse demult din orbită și fusese înlocuit cu o alună. Privea, asadar, spre sine și se vedea ca într-o oglindă făcută

astăzi ziarul e pros[t]scris stau în fotoliu cu un cot pe pervaz și cu celălalt scarpin aerul casei ics zero ics zero joc de doi eu și fumul în zaț s-au mutat țiganca cu ghioc și omul cu

În seara aceea copacii de la periferie aveau altfel de umbre - se strâmbau la mine și nu știam ce semne vor să-mi facă. Scorburile lor căscau în nuanțe de negru. Le-am cercetat pe toate și din ultima