Aici nu mai stă nimeni

constiinta unei lumi in criza... abordarea ipostazelor timpului raportata la aceasta... memoria are un accent mai critic pentru \"ieri\" ca spre final sa doresti evadarea

poezia debutează fastuos, aș spune eu, asepticul acela din strofa 2 mi-a întrerupt pentru un moment lectura dar nu pot să nu remarc un text bine condus și esențializat bine prin titlu

la bună citire,

Lumea, în noi, e supusă în permanență crizei. Care o dezvăluie prin negare sau cel puțin prin probare. În felul acesta \"ieri\" și \"mâine\" conspiră întru evadare. Dar nu din lume. Din noi înșine. Spre un afară condamnat să se transforme și el, în chiar momentul în care îl locuim, tot într-o lume prizonieră nouă.
E aproape un blestem, întrepătrunderea asta de spații, prizonieratul acesta mutual.
Poate că acesta ar fi trebuit să fie poemul și textul de mai sus comentariul. Nimic nu e perfect încadrabil:)
Adela

Mulțumesc pentru cuvintele frumoase. Asepticul era inițial igienic [un termen la fel de neinspirat, dacă nu și mai și:)].
Pentru mine a fost doar un exercițiu.
Adela

Negarea celor de dinaintea noastra zace in firea lucrurilor. Negam pentru a putea ocupa locurile ramase vacante. Dar, in acelasi timp, este posibil sa ne gindim ca trecerea timpului ne umple si pe noi de carii.
Toate cele bune...

Este posibil... dar numai dacă permitem. Avem libertatea de a evada mereu și, prin asta, de a ne opune.
Toate cele bune și ție.
Adela

O evadare este mai buna decit orice forma de libertate.
E bine...

evadarea aceea din filme, de ultim moment, are corepondent in aceasta poezie cu iesirea in afara, cu cateva secunde mai devreme pentru ca totul trebuie trait.toate momentele au trairile lor, si este nevoie sa evadam din ele ca dintr-o celula pt. ca sa fim liberi.
numai bine

Ai citit bine: golim momentul, trecem în altul, îl golim și pe acela. Omul e un devorator de timp.
Mulțumesc.
Adela