Copiii-clișeu

în curând vom fi livrați cu fragil
unei memorii fără adresă

ma asteptam la un poem mult mai puternic dupa titlu. e foarte diluat, asta e parera mea / daca ai reusi sa mai scapi din descriptivul inutil ( in care toti ne pierdem cand textul ne e \"la cald\" ) poate ar suna mai bine.

RA. ( controlul matinal )

bună dimineața :)
da, și eu cred la fel, că e diluat. Fapt pentru care i-am spus cum i-am spus [titlul care te-a \"agățat\"], în ideea că voi și reveni asupra lui.
Mulțumesc de control. Mai treci :)
Adela

repetiția comparativului /ca pe niște motani/
/ca pe un glob de sticlă/
în versuri care urmează unul altuia

prea mult viitor / timp viitor / adică / și la un moment dat chiar un viitor popular - n-o să ne mai încapă nimic

și prea puțin curaj în expresie și idee

îmi place / ceața îmbracă lumea în vată /

prietenesc,

Și e prost fiindcă l-am făcut, nu l-am născut, ca să zic așa. Fapt pentru care i-am și zis \"Copiii-clișeu\", și urmează să îl bibilesc până îmi iese pe gustul și urechea cititorului.
So, keep in touch, Li.
Adela

Și e prost fiindcă l-am făcut, nu l-am născut, ca să zic așa. Fapt pentru care i-am și zis \"Copiii-clișeu\", și urmează să îl bibilesc până îmi iese pe gustul și urechea cititorului.
So, keep in touch, Li.
Adela

varianta 3
Pe asta n-o mai schimb, deși probabil e cea mai proastă dintre toate. Așa cum se cuvine unui poem clișeistic lucrat.

ce ai cu liniuțele alea de pauză?!

lasă că ne prindem noi

obligă-ne să ne prindem!


- previzibil miroase - ce sens are CE-ul acela? te miri?

- de unii singuri - îmi sună mie mai puternic. nu trebuie să te iei după asta.

Liniuțele de pauză marchează... pauza. Adică te oprești, iei o gură de aer chiar dacă nu simți nevoia și apoi continui.
CE-ul. Mă mir: de previzibilul mirosului.
Singuri rămâne :)
glad you\'re here.
Adela

revino la copiii-cliseu, chiar suna bine. :)

Suna bine, dar acum sună sincer :) Revin, totuși, ca să nu mă contrazic în intenția de atelier cu care a pornit textul ăsta.
Adela

una pozitiv constructivă.

nu e nimic dacă nu aderi la ea.

dar nu te grăbi, atâta tot.

și, mai ales, nu te supăra.

just focus!

Nu m-am supărat deloc :) Am făcut un experiment, și mă bucur că ai participat la el. Bineînțeles că o să re-focusez, poemul cerebral [jocul cu cuvintele adică] nu prea are sens pentru mine. Atâta că azi am simțit nevoia să mă joc, și uite c-a ieșit un poem triplet [și un joc de trei].

tiloșenie: copiii clișeu
subtitloșenie: /făcătură/

ascunsele mâini
din chiciură
mângâie norii
sub bărbie
ca pe niște motani

ceața îmbracă lumea în vată

în curând vom ajunge în
memoria fără adresă

vezi bine
viața noastră a fost returnată
fără controlul de
rutină

de acum putem sparge
toate globurile

chiar și pe celălalt

până când
în mama imaginară
nimeni n-o să ne mai
încapă


e și andreiul de ruse dator cu viziunea lui:)
mulțumesc, Adela

titloșenie: copil de trei sau de mai mulți
subtitloșenie: joaca de-a Crăciunul

motanii au adormit sub brad
după ce au spart toate globurile
și mama
s-a răzgândit și ne-a născut
trei în unu
când viața s-a întors
din chiciuri în mâini
din cerc în spirală
epuizând decorul de cald
și rutina de previzibil

timpul iese din sertare
șablonul dispare sub
ninsoare

Mulțumesc Andrei, mulțumesc Li.

dar pune la final ceva care să nu rimeze
sertare dispare ninsoare

și postează separat

îi fain!

ruse, ce zici?

timpul iese din sertar
șablonul dispare sub
_________________
(și aici vezi tu)

:) zău că îmi place, Adela!

finalul:

ieșit din sertare
timpul
îngheață șablonul și-l sparge

titlul: Fragil

ei?
Adela

păi, de ce să mai introduci
\"și-l sparge\"
care explică?

gândește-te tot la un adjectiv

timpul iese din sertar
îngheață șablonul sub
____________

mie îmi pare cea mai fericită formula asta

dar găsește sub ce.

promit să tac că te/am zăpăcit

li

găsit happy ending.
Drag de voi.
Adela

e, asta da critica constructiva. :)
ce sa zic ? nu uita, adela ce ti-am precizat de prima data cu diluarea. titlul e o.k., ideea e buna, as mai compacta, iar variantele mi se par inutile. o singura varianta e buna.

RA.

Mulțumesc pentru sfaturile bune; o să revin, la un moment dat, la ideea inițială [care nu era decât un început necristalizat de idee, după cum și poemul a arătat, dând în experiment/joacă].
Adela

Titlul acesta promite multe și mă așteptam la un text nu neapărat siropos, dar în orice caz mult mai complex. Spun asta pentru că titlul m-a atras în mod deosebit pe pagina acestui text. poemul mi se pare doar un pic întins, în sensul că trage de metaforele și imaginile din el cât poate, iar unele nici măcar orginale nu sunt.
Nu vreau să par chiar lipsită de sensibilitate ori, eu știu, să fac pe marele critic, pt că nu mi-ar sta bine și în niciun caz nu aș putea să mă burzulesc acum când nici măcar nu mai scriu cu atâta patos, din lipsa timpului evident...
dar...textul mi se pare un pic fără vlagă, un pic lălăit, deși titlul ăsta... tare mult mi-a plăcut.

Că în jocul ăsta al tău intenționai tocmai ce s-a întîmplat să constate Andrei și Dana cu regret, și anume: un poem în care doar titlul să nu fie clișeu. Dacă asta s-a-ntîmplat [înadins], atunci permite-mi să te felicit pentru \"lucrătură\".
;)
Dacă dimpotrivă... atunci am reținut următorii \"copii de clișeu\":
\"ceața îmbracă lumea în vată ca pe un glob de sticlă\"
\"vom fi livrați cu Fragil unei memorii fără adresă\"
\"vezi bine că viața noastră a fost returnată fără măcar un control\"
\"globul... unde lumea rotește o cheie în ușă\"
și dacă poemul ăsta e unul de exercițiu-atelier poate iei în
calcul și \"preferințele mele\" și adaugi o variantă 4 și mai compactată.
Cu bune-intenții, no offence,
de Nada
P.S. de fapt mor de invidie :P

Ai înțeles bine, titlul e un mesaj despre text, nu despre ideea pe care ar putea-o conține. Arată din ce este el făcut [din clișee]. Cât despre invidie... chiar cred că nu ți-am dat motive, nu în pagina asta.
Adela

nici dezamăgirea ta nu se justifică; decât în măsura în care, da, titlul inducea un orizont de așteptare exagerat.
Gânduri bune.
Adela