Nichita Stănescu›Poezii

Apa bate-n steampuri malurile nopții, rispind ovale fumurii și reci. N-o mai cerc cu palma, nu mai trag cu sorții: noaptea-I fără lună, sa te văd

Aruncă-ti văpăile negre din gene hotarul din tine și mersul alene, dă-mi mina și hai să fugim din hotare copila mea dragă, e soare, e

Stau între doi idoli și nu pot s-aleg pe nici unul, stau între doi idoli și plouă mărunt, și nu pot să aleg pe nici unul și-n

Fără mine nu se poate, dovadă că sunt. Fără mine nu s-a putut; dovada e că m-am tras din mine însumi adică din acel mine care-a fost. Eu

I. Contemplare Dacă te trezești, iată pînă unde se poate ajunge: Deodată ochiul devine gol pe dinlăuntru ca un tunel, privirea se face

Ma-ntorc, la tine ma intorc Doniri sa se-nfiripe! Se frange timpul intre crengi in ore si in clipe... Hei... maine-am sa-ti aduc in ochi

Ah, copacule, frunza ta imi cade pe umar, soarele-si roteste ochiul, cazand la orizont, umbra ta e lunga si subtire pe campul acesta pustiu, de

De mine cum trecea grăbită își rupse umbra și apoi cum i-o luai în brațe, iute veni ca să mi-o ceară înapoi. Și astfel ditamai bărbatul a fost

Mă culcasem lîngă glasul tău Era tare bine acolo, și sînii tăi calzi îmi păstrau tîmplele. Nici nu-mi mai amintesc ce cîntai …Poate crengile și

Vuieste codrul atarnat de cetini si s-a cuprins in valvatai albastre In noaptea asta s-agatati, prieteni, securile si steagurile noastre.

Am invitat steaua să lumineze, să fie. Am iubit-o pentru că e fixă și nu se clatină ca mine. Da. Adică nu. Am iubit-o Am iubit-o fără

Vin vremuri rosii, de rascoala, sa imple varf privirea goala mocnind din codri si din stanci causul ochilor adanci Iubito, fumega din mine

Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi și ți-aș săruta talpa piciorului, nu-i așa ca ai șchiopăta puțin, după aceea, de teamă să nu-mi strivești

Axios, axios! Deplasarea spre roșu, mereu aceeași deplasare spre roșu o, linii spectrale ale vieții mele, îndepărtare secretă și perpetuă a

taceri stridente, trotuarele inghetate, rebele, isi amintesc pasii din ele. Surasul tau amarui, funigel pluteste-n amintiri, stingher.

Inimă fii simplă ca moartea Lucrurile simple nu se pot dovedi și sunt atîția morți în jur…

Ce vis ciudat ma strabatu azi noapte... ...Ardea spitalul cu bolnavi cu tot si flacarile sfaraiau in carnuri ras alb, cutremurat, de savaot.

Te-am hotarat cu ochii negri, deci fie noapte-ncercanata! ...ramas departe, printre crenge, ma cheama gandul tau de fata. Le-ai adunat in

Pe craca nălucită, a pinului din seară în pălmi mai strînge scoarța, ca mîinile de prietini și rîde surd poetul privind spre văi, aiurea și

Coridor de aer, timp pierdut. Frunze zburatoare, tari de toamna. Strazile pe care am trecut in gatlejul amintirii se rastoarna. Trec secundele

Eleventh Elegy Starting the spring chores I Heart far larger than the body, jumping everywhere at once and crushing everywhere

There are wonderful ages ahead when stars’ cold equilibrium shall be broken, and when the rows of those walked past shall meet those walking

He held out a leaf towards me as if a fingered hand. I held out a hand towards him as if a crenate leaf. He reached out a limb like an arm towards

E arrivato l\'angelo e mi ha detto: -Non vuoi comprare un cane? Ed io non sono stato capace di risponderli. Le parole che li potevo gridare erano