Douăsprezece noaptea, cu dor
de Nichita Stănescu(2005)
1 min lectură
Mediu
Coridor de aer, timp pierdut.
Frunze zburatoare, tari de toamna.
Strazile pe care am trecut
in gatlejul amintirii se rastoarna.
Trec secundele gravide; nasc urland
picaturi de ploaie repetate,
vorbe ce s-au spus, isi cauta guri
sa se lase in peretii lor pictate.
Bate-o ora sus, dar pana-ajunge
sunetul la creier, se-nsereaza.
Dorm pavilioanele urechii, fuge
pe timpane o stafie treaza...