Până târziu, așteptând o fată
din vol. Sensul iubirii - 1960 -
de Nichita Stănescu(2005)
1 min lectură
Mediu
Apa bate-n steampuri malurile nopții,
rispind ovale fumurii și reci.
N-o mai cerc cu palma, nu mai trag cu sorții:
noaptea-I fără lună, sa te văd cînd treci.
Șirului de șlepuri, clătinat de fluvii,
nu-I mai măsur ritmul, răsturnat în tropi,
șuieră sierna portului, și nu vii,
orizonutu-l mută dincolo de plopi
și-i atît de-aproape că-l ajung c-o piatră
- dac-aș ridica-o, de lîngă călcîi –
clipa se repetă sieși, înc-o dată.
Nu mi-ar zice nimeni de plec: - “Mai rămîi”.
Nimenea-i pe țărmuri, nici un ochi într-însul
să mă mai răsfrîngă nu-I deschis.
Și desfac de-avalma, gîndului, tot strînsul,
peste cheiul negru, ca un vis în vis.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nichita Stănescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Curent
- Neomodernism
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Nichita Stănescu. “Până târziu, așteptând o fată.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/nichita-stanescu/poezie/pana-tarziu-asteptand-o-fataIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.