După ploi
Manuscriptum 2003
de Nichita Stănescu(2005)
1 min lectură
Mediu
Aruncă-ti văpăile negre din gene
hotarul din tine și mersul alene,
dă-mi mina și hai să fugim din hotare
copila mea dragă, e soare, e soare…
Noroiul cărării de-ți scuipă despoiul
nu pasul, ci ochiul ți-atinge noroiul
și nu-ntoarce geana să vadă, rebel
cald single nostrum cum tremură-n el.
Privirile dacă ți-s arse de soare
nu ochiul, ci drumul sub talpă te doare
și nu-ntoarce geana să vezi prin noroi
nici umbrele noastre cum fug după noi.
Dă-mi mina și hai să fugim înainte
copilă mlădie, copilă fierbinte
La capul cărărilor șerpuitoare
e soare în ierburi, în ramuri e soare…