Mircea Dinescu

Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă știe pe de rost și ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge, cum aș putea întoarce copilul care-am fost când

Oh bietul adevăr bolnav de gâlci se culcă-n grâu și se trezește-n bâlci cu șapte doctori unsuroși la cap gata să-i ia din sânge să-i dea hap: la

Mai știi cum te strigam pe-atunci \"icoana cu picioare lungi\" veneai pe râu sau râu erai curgeai în mine până-n rai cu limba preschimbată-n

Vara însoțește elevii la atelierul mecanic toamna numără rîndurile de porumb iarna zvîrle zăpada din fața școlii primăvara cîntă la căminul

Craciun In spatele templului e-un cotet de gaini, citiva saci cu malai marmura pentru zeii de-ocazie o tigaie incinsa, vestalele sporovaiesc in

De-ai adormi iubito pe linia ferată îmbujorate trenuri te-ar ocoli tiptil din ceruri au să ningă baloturi mari de vată vor fi beții de rouă se va

Poetul dacă doarme netulburat în flori treziți-l voi prieteni căci vin scerători cu palme înroșite ascunse printre maci dacă eu tac tu mâine n-ai

Dati-i si mesei de bucatarie o sansa In plin naufragiu cu portelanul de Sevres in brate bolborosind in veche limba-a incasilor (ca toti

Pe vremuri când mi-era urât dormeam cu îngerul de gât la masa lui la masa mea eu mă treceam iar el trecea... Îngerul meu unde te duci anii se

Capra mănâncă trandafirii grădinilor municipale ronțăie tramvaiele ca pe morcovii cruzi nu pleacă dimineața la birou nu citește gazeta de

Azi scriem poezia pe mari bucăți de pâine arta-i mașinăria de curățat cartofi chiar tu vei fi cartoful sortit zilei de mâine actor retras ca

Ai grijă să nu faci și tu explozie (din înger n-a rămas măcar o schijă) calcă pe vîrful plopilor cu grijă să nu verși sufertașul cu

Vine Haplea dă cu lingura-n sate soarbe clopote pe nerăsuflate ară biserici seamănă panică și-apoi o seceră cu limba mecanică. Știa ce spune

Am iubit urâte dar deștepte și frumoase fără căpătâi, n-am avut iubirea cea dintâi n-a avut răbdare să m-aștepte. Îngerul ca unghia

Momindu-l pe generalul Vlad la vorbitor să-i smulgă o țidulă precum că pe vremea Răposatului nu s-a jucat de-a ciripitorul, Corneliu Vadim Tudor s-a

Sub pasii tăi cad viermii în extaz se bâlbâie salcâmii si fac spume rusinea-mi fuge beată din obraz si m-as dori pământ muscat de râme, pe care

de-ai adormi iubito pe linia ferata imbujorate trenuri te-or ocoli tiptil din ceruri au sa ninga baloturi mari de vata vor fi betii de roua, se va

Tu lasă contabilii să numere valuri tu lasă-i pe alții să clatine chei fii cioara cu scripca nebunul hamalul ce cară-n decembre spre mugur

Nu mai e bere la berărie. Mor cartiere, latră tramvaie, Pe umejoare ruguri de paie Se coc eretici de meserie. Doamnă cerneală, du-te-n

Apelul de seara Bucatariile se vad din cer mai bine decit oamenii de seama prinzi ingeru-n gamela ta cu zeama nedetectat de radarul de

Doamne-fereste Istoria parca ne duce-n burta si parca a uitat sa ne mai nasca, preafericitii cu privirea scurta sorb borsul dogmei ce le

Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă știe pe de rost și ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge, cum aș putea întoarce copilul care-am fost când

În piatră toarnă fluturi și-n trupul meu dovezi și munții melancolici vor bate-n felinare, noroiul poate-ascunde un înger prin cirezi, e altul

Ca rinocerul care-atacă trenul încerc să trec de treizeci de ani dar îngerul meu purul și obscenul s-a prăbușit lovit de bolovani fiindcă a

De un an și jumătate Academia Română se căznește să-l extragă pe î din a cu voie de la Poliție și de la Parlament, și iată că izbîndi. Sărbătoare

La o masă umblătoare la un vin ce nici n-a fost stau cu moartea-ntre pahare chefuind în zi de post, urcă viermele pe lampă fierb piroanele în

Din fiecare veac coboară un cal să ronțăie statui zadarnic încercați să-mi puneți pe limbă lipitori abstracte orgoliul meu e să-mi plimb rana

Cintec de Doamne-iarta Doamne iarta ce-am mai ris moartea nu avea saciz si-si plimba arcusul frate pe babe dezacordate. Scirta scirta

Blestemul de a fi pamfletar de Mircea Dinescu Tară de doftori si de prosti cu stemă azi te iubesc cumplit, ca pe-o exemă ce-mi supurează în

Haplea Vine Haplea da cu lingura-n sate soarbe clopote pe nerasuflate ara biserici seamana panica si-apoi o secera cu limba mecanica. Stia ce

Ti-ai uitat Doamne în om sclipatul sculei tale de-argint ca un chirurg distrat ce coase-n pielea pacientului bisturiul si foarfeca. Altfel de

De ce ți-e rușine să fii genial când unii trag un curcubeu prin bale când flutură batiste spre rănile tale ca-n fața țăranilor o piele de cal de

În magazia cu efecte a Comisiei ce studiază evenimentele din decembrie ’89, la loc de cinste, printre caietele de însemnări ale Dictatorului fără

Cine își inchipuie că leul nostru a fost dintotdeauna gîrbovit și pițigăiat se înșeală. Pe la începutul secolului purta coamă de aur, și-mi amintesc

Printre dugheni pe strada Zece mese acum o sută și ceva de ani a fost zărit, cu orbitoare fese, îngerul trist al triștilor băcani. Era un semn

Dans Moartea in strada citeste ziarul asezat pe fata cersetorului mort moartea in circiuma-si umple paharul moartea-i pe cimpuri, moartea-i

Mai lucrează-n ochi femeia, o rindea de foc e vinul alți dulgheri în vrednicia trupului găsim mai greu, vorba, îngerească pleavă, întregește încă

Din Sfînta Scriptură deducem că, spre deosebire de apostoli, care s-au cam lepădat de Isus în momente dramatice, bietul măgar ce l-a purtat în cîrcă

Închisorile au fost deschise dar din ele nimeni n-a ieșit, unii chiar s-au spânzurat de vise alții chiar s-au îngropat în zid. Din pământ acum

Moartea era mai tinara ca mine unii insa îi faceau jucarele si-o invatau să creasca mai repede. Stiu ca sint locuri comune ce ingrasa

Acum gelos pe fluturi ieri alăptat de nori nici nu știam ce-i umbra cînd m-au lovit cu bățul ca lacrima pe-obrazul unui copil din flori am

Se-acrește primăvara și ea pe stârvul crăcii Și claunul bocește în spatele barăcii Și rufele bătrâne îl cheamă pe frânghie Să își usuce plânsul

Cina cea de taina Sub pielea mamei ascuns copil de clopotnita astept ingerul mortii cu lesa si botnita, sa ma preschimbe-n piatra de sare linsa

În postul Paștelui, organele abilitate cu protecția cumpărătorului au tras un dureros semnal de alarmă: cică Ramânia ar fi fost invadată de făină

Tristețea ta mă face mai urât și înțelegerea se schimbă-n frică și zâmbetul își stinge lampa mică pe buzele uitate de sărut. Și parcă între

Lângă oftatul gării bodega-i cu noroc pisica iar se freacă de scaun și ia foc vioara taie capul țiganului coclit nu strănuta că zboară toți

Ca leul în fata tabelului lui Mendeleev amusinind feroasele-neferoasele, de-o neputiinta frenetica la sfirsitul de ev Intre Dumnezeu si

Cum dosarul procesului protocronist dintre ou și găină zace prăfuit și nerezolvat în arhiva Academiei Române, n-ar fi rău ca domnii savanți să ne

În perioadele cînd vînatul era interzis, se găsise o soluție pentru cei mai tovarăși dintre tovarăși de a rări înaripatele care cădeau cloșcă prin

Puțină lume știe că Andrei Pleșu a fost, timp de-o cină și-un somn, ministrul cultelor din România. Într-o seară a anului trecut, vorbind la

Visul de veacuri al elevului din clasa a cincea, să ungă seara școala cu slănină, ca s-o găsească dimineața mîncată de cîini, se întrupă, iacătă, în

De rerum naturae Incep din nou spectacolele : teiul isi joaca vag mireasma cabotina Deus in machina si-a pus uleiul totul e uns si totul e

Ce-ati facut cu nebunii din gari ? Macar ei n-aveau limba de cirpa. Saci cu piine,sudoare,tigari si tacerea complice si tirfa. I-au cam tras

Îndrăznește tu și-mpinge vaca în pian să pască pe furiș clapele cu limba ei săraca sârmele cu foșnet de frunziș. Să vedem atunci ce-o să mai

Este-n noi o spaimă care ne doboară Bate vânt din lucruri,poate dinadins, Sufletu-i o luntre spre odinioară. Carnea dulce vâslă.Ochiul

Azi n-am să scot din mânecă nici așii cei sprincenați, nici preot rumeior, ci-o să mă las vânat de băștinașii pitiți în lan gălbui de alior. Să

Sora si frate Instrument cetos cu coarde si burdufuri si pedala moartea vine si se-mparte fiecaruia egala. Doi cartofi se iau de mina doua

Convertirea nebunului Convertirea nebunului Oh aiurit imi prepar ingerul in eprubeta, lampa maninca ziar blinda si analfabeta.

La ce folosesc prietenii când plictisit într-o dimineață deschizi butoanele aragazului să încălzești ceaiul și cu chibritul în mână ezitând te

Eu sânt proprietarul de poduri sub care-am dormit vreau să spun și înger bolnav de exoduri prin sfrele roz de săpun, și monstru mai sânt ce

Elegia butoiului Citi morti au stat la masa asta citi inca vor mai sta la ea bind vinul rubiniu din coasta martirului de cafenea rapus si

Luat pe felii, poporul român nu se prea plictisește. Fiindcă diversitatea în unitate a bătăii în cadrul spațiului mioritic poate lua fie formele

Șase mafioți periculoși de la Liceul de muzică „ George Enescu ” au fost împiedicați săptămîna asta să pătrundă în Italia, grație ministerului de

LA NUNTA MORÞII MELE DACÃ-I NUNTÃ s-or bucura mai mult viermii săracii prietenii mi-or lăuda colacii mi-e-aproape silă dar mă și încântă, căci

Aici unde mă sting definitiv salcâmi au înflorit fără motiv tramvaiu-i o conservă c-un bețiv. Afișe cad. Economii de clei. cei ce mă văd se

Convalescenta Sint o pictura umeda - ma zvint la soare muste ma duc scirbite pe picioare si imi depun pe geamuri pe lampi si pe batiste bojocii

Plingi în coltul magaziei si lacrimile-ti ramin în pinza paianjenilor mirati de-asa muste amare. O slujnica din secolul trecut se piaptana

Pe vremea cînd generația domnului Coposu se distra prin mlaștinile Deltei, tăind la stuf, celebrii frați Trio Grigoriu tocmai lansau șlagărul „

Traficant al propriei mele morti contrabandist cu bagajele pline de tuse suna oasele-n mine: cling cling si ies calugarasii sucului gastric la

Exil Au inflorit cartofii in Marmatia si voi tocmai acum plecati spre sud cind ceru-i aiurit si descusut cind se confunda bocetul cu natia ?

Un popă, ajuns star de televizor după revoluțiune, frecventat de fanii care între Led Zeppelin, Metallica și Deep Purple își mai clătesc urechea cu

Să nu-mi topești cu răsuflarea zăpada oaselor subțiri, dacă ți-e dor de lumânarea sângelui meu, să nu respiri. Taie din soare o felie în

Dodeskaden Ce-ati facut cu nebunii din gari ? macar ei n-aveau limba de cirpa. Saci cu piine, sudoare, tigari si tacerea complice si

Câtă Veneție consumă omul până ce moare hamal al umbrei umblă cu ploaia parcă-n spinare inventatorul femeii-frânghie, femeii-pat, numai de placa

Mircea Dinescu despre Adrian Păunescu Varianta 1989 – 2008 „Păunescu a mîncat căcat cu polonicul pe timpul lui Ceaușescu!“ (Realitatea

Un amic mi-a povestit despre incredibila suferință postdecembristă a tatălui său, fost deținut politic. Aflînd că anii de pușcărie vor fi trecuți în

Dă-mi doamne totul numai pe din două spânzurători cu funie de maci iubite credincioase doar când plouă și libertate ghemuită-n saci. Prunc

Joc de noroc Pe sub castani adie evul mediu cu zaruri ce-mi pocnesc in fata lent imi joc si eu in senzual asediu carnea de smochinit

Încurajat probabil de timiditatea-mi înnăscută, cineva, la o întîlnire cu cititorii, m-a întrebat dacă nu cumva mi-e frică de potopul tinerilor poeți

Se zguduie orașul de plânsul tău adio și gloaria-i vândută și stârvul poartă bici fiindcă iubeai amurgul ai fost trezit spre ziuă când masa de

Scrisoare către Vaclav Havel, aruncată la coș Havel, fii bun și retrage-te la mănăstire. Nu mă pot obișnui cu ideea că vulturul e angajatul

Dosarul meu crește ca pâinea bună se umflă, pârâie, dospește lin, iubito vom petrece împreună sub streșinile lui de vinilin. Ia-ți și părinții

Cât de naiv gândeai că ești un nufăr printre femei, de albul lor mirat, copilule prin care astăzi sufăr mai mult pământ și nume de bărbat. Mi

Stau între săbii și măceși în floare în norul de pământ bat să deschizi, iubita mea atât de doritoare prin părul verde fluturând omizi, am să

Se-amînă revolta din cauza ploii se-amînă copilul din pricina pîinii deși pe maria n-o latră doar cîinii deși coaptă-i steaua deși calzi-s

În orășelul azvârlit pe câmp vântul cu pălăria lui de paie ușor isteric, îmbătat de ploaie fluieră la femei și joacă tâmp. Aici ca-ntr-o

Mortul fatarnic Ce faci tu, literatura ? Tulburi citiva tineri caraghiosi prin provincie asezi negustorul de hirtie la masa celui cu burta

Sfatul medicului Tragediile nu rezista prea mult la caldura aisbergul care-a lovit vaporul Titanic a sfirsit lamentabil prin zona Guyanei

Sentiment masurat cu o rigla Vulpe hazlie pipa mladioasa de ce maninci din propria ta casa de ce ca un tipar scapat din virse porti pe sub

Usa Cum stai culcat pe malul apei negre simti musca verii cum iti da tircoale, si nu e greu sa-i descifrezi mesajul : ti-a amintit ca duci un

Simt nevoia să ascult un sânge, amfora subțire a femeii, când o parte-a trupului meu plânge iar în alta odihnesc toți zeii. Mă vânează somnul

Rendez-vous Veni moartea la mine. Grijania ! S-o valsez s-o curtez. Uritania ! Sa-i sarut milionul de deste sa-i soptesc in cercel

Istoria parca ne duce-n burta si parca a uitat să ne mai nasca, preafericitii cu privirea scurta sorb borsul dogmei ce le ploua-n basca, facind

Seara se-ncheagă-n arbori ca sângele de vită și jos la masa noastră de parcă nici n-am fi nebunul se aruncă pe lampă s-o înghită să i se facă

Dați-mi mie pe mînă un ziar de provincie și-o baracă de scînduri cu o firmă soioasă și-n trei zile orașele vor duhni a vanilie și a porturi

Chipul zeilor demult s-a retras pe eticheta cutiilor de conserve, a mai rămas doar ceata bătrânilor să urmărească o biserică fardată prin

Iluzia de zahăr s-o frîngem pe genunchi mireasma orei lasă în noi mai mult eroare, de parcă nimfe albe s-ar dezbraca în trunchi ademenind

Revelatia evadatului Tara mea tunsa chilug sora mea de detentie si singuratate trage octombrie la cintar si hainele mele par miristile tale

Seara muzicala Fratele meu orbi intr-o seara de iulie. In creuzetul fabricii de azot Natura-si scotea impudica ciorapul de plastic. I-as fi

Taranii Sa scoatem untul din cocotieri sa scoatem untul din soldatii tineri din ingrasate, zilele de ieri din galbejite, zilele de vineri,

Leii s-au scurs în placenta nisipului, maimutele-au pierit de tristetea maimutelor... Ar putea reapare peste o mie de ani asa cum apar din senin

Mai arati Mai arati c-un inger carnea mea va rog Dumnezeu in ceruri parca-i ventrilog ba pliveste raii ba planteaza buni gidilind cu pana

Nicicînd peste puhoaie nu se va revolta floarea țîșnită numai de paradă e ca și cum intrînd în casa ta ușa ți s-ar deschide tot în

Doamne nu mai pot de ziduri nu mai pot de cărămidă când mișc limba cade varul de pe catedrale vechi și mă scuipă toamna asta ca pe-o râncedă

Luceafar corupt In pajistea din Tarile de Jos vaca visa un Dumnezeu paios sa-l rumege si sa-l transforme-n lapte laic si cald livrat spre

Învierea bufonului Paharele-s pe prag, mortu-i pe masa, oglinzile-s in rochii moi de vant, pisica va fi si ea prinsa-n lant, paharele-s pe

Pe sub mâini se va acri pianul precum turcul mucezit sub fes, subțirel și legănat ca lanul flautu-i bolnav de tignafes. Bărci se rup ușor din

Dulce naivitate să crezi că poezia poate face lumea mai bună. E ca și cum azvârlind o bucată de zahăr în cușcă tigrului, s-ar apuca să citească

Sirma de aur Parul tau explodind ca sampania il bea vintul mirarii din sud, cind te vad, pestisorul Pirania umbla-n marile catre asud. Hip

Provincie prin care-mi fluier pașii din blăni de vulpi s-aprind un foc bengal, când trec spre lucruri rătăciți hăitașii privirii mele (toți greșim

Recurs la Geneza Pe dupa sure, linga cimitir o pasare s-a dezbracat de pene, poate ca i-o fi fost un soi de lene sau poate-un fel de sila si

Batrine Marx tu pe aceste meleaguri vei fi degraba barbierit si trimis la reeducare. Pina si faptul ca vacile estice care au pascut pe lângă linia

*** Moartea s-a suit pe casa noastra pune tigla si cirpeste fumul zice aluatului trei vorbe si fudulul crede si se umfla si vitelu-abia

Valsul Ierihonului Insista si tu, sufla-n trimbita mortii ca un pensionar in supa fierbinte, incearca noi variante precum cintaretul de jazz in

E-un an al viermelui. Copaci boemi n-au bani măcar să-și cumpere culoare, înfipți în gări, cu frunza-n buzunare ce tren or aștepta ciuciți sub

Cind ti se-agata luna de bluza ca o brosa, visez ca esti o halta din caramida rosa in care trenul intra aproape senzual. Dar nu stiu, impiegatul

Les pommes de terre ont fleuri en Marmatie et c\'est maintenant que vous prenez le chemin du sud quand le ciel bat la campagne éperdu quand se