Joc de noroc
de Mircea Dinescu(2002)
1 min lectură
Mediu
Joc de noroc
Pe sub castani adie evul mediu
cu zaruri ce-mi pocnesc in fata lent
imi joc si eu in senzual asediu
carnea de smochinit adolescent.
Dinspre mansarde dangatul de linguri
topeste ora pasnica in ceai
insinuind prohodul celor singuri
pe linga moartea carora treceai.
O, trupul tau lucrat febril cu forja
lemn muieratic aclamat de vulg
patul otravitor al papei Borgia
ma-mbie-ntre valtrapuri sa ma culc,
fata de cartier, inconstienta,
surpind cetati de aer sub picior,
nebanuind prin iz de ceai de menta
surisul meu aproape necrofor.