Oh bietul adevăr bolnav de gâlci se culcă-n grâu și se trezește-n bâlci cu șapte doctori unsuroși la cap gata să-i ia din sânge să-i dea hap: la

Mai știi cum te strigam pe-atunci \"icoana cu picioare lungi\" veneai pe râu sau râu erai curgeai în mine până-n rai cu limba preschimbată-n

Poetul dacă doarme netulburat în flori treziți-l voi prieteni căci vin scerători cu palme înroșite ascunse printre maci dacă eu tac tu mâine n-ai

Pe vremuri când mi-era urât dormeam cu îngerul de gât la masa lui la masa mea eu mă treceam iar el trecea... Îngerul meu unde te duci anii se

La ce folosesc prietenii când plictisit într-o dimineață deschizi butoanele aragazului să încălzești ceaiul și cu chibritul în mână ezitând te

Eu sânt proprietarul de poduri sub care-am dormit vreau să spun și înger bolnav de exoduri prin sfrele roz de săpun, și monstru mai sânt ce

Câtă Veneție consumă omul până ce moare hamal al umbrei umblă cu ploaia parcă-n spinare inventatorul femeii-frânghie, femeii-pat, numai de placa

Chipul zeilor demult s-a retras pe eticheta cutiilor de conserve, a mai rămas doar ceata bătrânilor să urmărească o biserică fardată prin

Provincie prin care-mi fluier pașii din blăni de vulpi s-aprind un foc bengal, când trec spre lucruri rătăciți hăitașii privirii mele (toți greșim

Ce extaz? Ce șampanie? Ce picioare? Ce îngeri nedeclarați?! Nici plăpumi. Nici ceai de cicoare. Luna pute-a soldați. Gări oarecum

Din toamna asta parcă ținut sărac mi-e trupul, limba decapitează numai melancolii, fratele meu îmi poartă pe câmp, în brațe, rugul, sora mea umblă

Viață: cârciuma \'Două uși\'. Printr-un maț de marmură cobori în grădina Guleaiului. Se obrăznicește Natura: pescăruși îi înhață scrumbia de

Dans Moartea în stradă citește ziarul așezat pe fața creștinului mort moartea în cârciumă-și umple paharul moartea-i pe câmpuri, moartea-i în

Plingi în coltul magaziei si lacrimile-ti ramin în pinza paianjenilor mirati de-asa muste amare. O slujnica din secolul trecut se piaptana

Sînt o picatură umedă- mă zvănt la soare muște mă duc scîrbite pe picioare și îmi depun pe geamuri pe lămpi și pe batiste bojocii și ficatul și

În orășelul azvârlit pe câmp vântul cu pălăria lui de paie ușor isteric, îmbătat de ploaie fluieră la femei și joacă tâmp. Aici ca-ntr-o

Oh aiurit îmi prepar îngerul în eprubetă, lampa mănânca ziar blândă și analfabetă. Parcă mușcat de un îndemn lucrul își iese din

Imaginația nu costă nimic și asta o știe cel mai bine Dumnezeu - pictorul în septembrie când profitând de umezeala săracului deschide o expoziție

Sunt o pictură umedă - mă zvânt la soare muște mă duc scârbite pe picioare și îmi depun pe geamuri pe lănpi și pe batiste bojocii și ficatul și

Ca leul în fata tabelului lui Mendeleev amusinind feroasele-neferoasele, de-o neputiinta frenetica la sfirsitul de ev Intre Dumnezeu si

Mama ta poartă ochelari cu şapte lentile tatăl tău te păzeşte din turn, grăbeşte-te iubito mai am câteva zile şi am să plec soldat într-un

Pe după șure, lângă cimitir o pasăre s-a dezbrăcat de pene, poate că i-o fi fost un soi de lene sau poate-un fel de silă și sictir de-a duce

Pictorul ratat aștepta vânturi prielnice să bată-n pânza lui albă să-i mute epava spre Þara de Foc a culorilor. Uleioasă dâră de sânge în urma

Ce faci tu, literatură? Tulburi câțiva tineri caraghioși prin provincie așezi negustorul de hârtie la masa celui cu burta plină de litere, pui