Mircea Dinescu›Poezii

În piatră toarnă fluturi și-n trupul meu dovezi și munții melancolici vor bate-n felinare, noroiul poate-ascunde un înger prin cirezi, e altul

La o masă umblătoare la un vin ce nici n-a fost stau cu moartea-ntre pahare chefuind în zi de post, urcă viermele pe lampă fierb piroanele în

Din fiecare veac coboară un cal să ronțăie statui zadarnic încercați să-mi puneți pe limbă lipitori abstracte orgoliul meu e să-mi plimb rana

Ti-ai uitat Doamne în om sclipatul sculei tale de-argint ca un chirurg distrat ce coase-n pielea pacientului bisturiul si foarfeca. Altfel de

Mai lucrează-n ochi femeia, o rindea de foc e vinul alți dulgheri în vrednicia trupului găsim mai greu, vorba, îngerească pleavă, întregește încă

Acum gelos pe fluturi ieri alăptat de nori nici nu știam ce-i umbra cînd m-au lovit cu bățul ca lacrima pe-obrazul unui copil din flori am

Închisorile au fost deschise dar din ele nimeni n-a ieșit, unii chiar s-au spânzurat de vise alții chiar s-au îngropat în zid. Din pământ acum

Se-acrește primăvara și ea pe stârvul crăcii Și claunul bocește în spatele barăcii Și rufele bătrâne îl cheamă pe frânghie Să își usuce plânsul

Tristețea ta mă face mai urât și înțelegerea se schimbă-n frică și zâmbetul își stinge lampa mică pe buzele uitate de sărut. Și parcă între

Îndrăznește tu și-mpinge vaca în pian să pască pe furiș clapele cu limba ei săraca sârmele cu foșnet de frunziș. Să vedem atunci ce-o să mai

LA NUNTA MORÞII MELE DACÃ-I NUNTÃ s-or bucura mai mult viermii săracii prietenii mi-or lăuda colacii mi-e-aproape silă dar mă și încântă, căci

Traficant al propriei mele morti contrabandist cu bagajele pline de tuse suna oasele-n mine: cling cling si ies calugarasii sucului gastric la

Să nu-mi topești cu răsuflarea zăpada oaselor subțiri, dacă ți-e dor de lumânarea sângelui meu, să nu respiri. Taie din soare o felie în

Se zguduie orașul de plânsul tău adio și gloaria-i vândută și stârvul poartă bici fiindcă iubeai amurgul ai fost trezit spre ziuă când masa de

Dosarul meu crește ca pâinea bună se umflă, pârâie, dospește lin, iubito vom petrece împreună sub streșinile lui de vinilin. Ia-ți și părinții

Cât de naiv gândeai că ești un nufăr printre femei, de albul lor mirat, copilule prin care astăzi sufăr mai mult pământ și nume de bărbat. Mi

Stau între săbii și măceși în floare în norul de pământ bat să deschizi, iubita mea atât de doritoare prin părul verde fluturând omizi, am să

În orășelul azvârlit pe câmp vântul cu pălăria lui de paie ușor isteric, îmbătat de ploaie fluieră la femei și joacă tâmp. Aici ca-ntr-o

Simt nevoia să ascult un sânge, amfora subțire a femeii, când o parte-a trupului meu plânge iar în alta odihnesc toți zeii. Mă vânează somnul

Nicicînd peste puhoaie nu se va revolta floarea țîșnită numai de paradă e ca și cum intrînd în casa ta ușa ți s-ar deschide tot în

Doamne nu mai pot de ziduri nu mai pot de cărămidă când mișc limba cade varul de pe catedrale vechi și mă scuipă toamna asta ca pe-o râncedă

Pe sub mâini se va acri pianul precum turcul mucezit sub fes, subțirel și legănat ca lanul flautu-i bolnav de tignafes. Bărci se rup ușor din

Iluzia de zahăr s-o frângem pe genunchi mireasma orei lasă în noi mai mult eroare, de parcă nimfe albe s-ar dezbrăca în trunchi ademenind străinii

Les pommes de terre ont fleuri en Marmatie et c\'est maintenant que vous prenez le chemin du sud quand le ciel bat la campagne éperdu quand se