Mircea Dinescu›Poezii

Vara însoțește elevii la atelierul mecanic toamna numără rîndurile de porumb iarna zvîrle zăpada din fața școlii primăvara cîntă la căminul

Am iubit urâte dar deștepte și frumoase fără căpătâi, n-am avut iubirea cea dintâi n-a avut răbdare să m-aștepte. Îngerul ca unghia

de-ai adormi iubito pe linia ferata imbujorate trenuri te-or ocoli tiptil din ceruri au sa ninga baloturi mari de vata vor fi betii de roua, se va

Sub pasii tăi cad viermii în extaz se bâlbâie salcâmii si fac spume rusinea-mi fuge beată din obraz si m-as dori pământ muscat de râme, pe care

Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă știe pe de rost și ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge, cum aș putea întoarce copilul care-am fost când

Tu lasă contabilii să numere valuri tu lasă-i pe alții să clatine chei fii cioara cu scripca nebunul hamalul ce cară-n decembre spre mugur

Nu mai e bere la berărie. Mor cartiere, latră tramvaie, Pe umejoare ruguri de paie Se coc eretici de meserie. Doamnă cerneală, du-te-n

Ca rinocerul care-atacă trenul încerc să trec de treizeci de ani dar îngerul meu purul și obscenul s-a prăbușit lovit de bolovani fiindcă a

Printre dugheni pe strada Zece mese acum o sută și ceva de ani a fost zărit, cu orbitoare fese, îngerul trist al triștilor băcani. Era un semn

Lângă oftatul gării bodega-i cu noroc pisica iar se freacă de scaun și ia foc vioara taie capul țiganului coclit nu strănuta că zboară toți

Este-n noi o spaimă care ne doboară Bate vânt din lucruri,poate dinadins, Sufletu-i o luntre spre odinioară. Carnea dulce vâslă.Ochiul

Azi n-am să scot din mânecă nici așii cei sprincenați, nici preot rumeior, ci-o să mă las vânat de băștinașii pitiți în lan gălbui de alior. Să

Aici unde mă sting definitiv salcâmi au înflorit fără motiv tramvaiu-i o conservă c-un bețiv. Afișe cad. Economii de clei. cei ce mă văd se

Scrisoare către Vaclav Havel, aruncată la coș Havel, fii bun și retrage-te la mănăstire. Nu mă pot obișnui cu ideea că vulturul e angajatul

Se-amînă revolta din cauza ploii se-amînă copilul din pricina pîinii deși pe maria n-o latră doar cîinii deși coaptă-i steaua deși calzi-s

Seara se-ncheagă-n arbori ca sângele de vită și jos la masa noastră de parcă nici n-am fi nebunul se aruncă pe lampă s-o înghită să i se facă

Iluzia de zahăr s-o frîngem pe genunchi mireasma orei lasă în noi mai mult eroare, de parcă nimfe albe s-ar dezbraca în trunchi ademenind

Dați-mi mie pe mînă un ziar de provincie și-o baracă de scînduri cu o firmă soioasă și-n trei zile orașele vor duhni a vanilie și a porturi

Batrine Marx tu pe aceste meleaguri vei fi degraba barbierit si trimis la reeducare. Pina si faptul ca vacile estice care au pascut pe lângă linia

Recurs la Geneza Pe dupa sure, linga cimitir o pasare s-a dezbracat de pene, poate ca i-o fi fost un soi de lene sau poate-un fel de sila si

In spatele templului e-un cotet de gaini, cativa saci cu malai marmura pentru zeii de-ocazie o tigaie incinsa, vestalele sporovaiesc in pauza ca

Istoria face levitatie. Oras avortat. Lucrurilor la primarie li s-a dat un alt nume. Puskin cu pantalonii sai albi va fi deportat In Siberia

Fratele meu orbi intr-o seara de iulie. In creuzetul fabricii de azot Natura-si scotea impudica ciorapul de plastic. I-as fi daruit ochii

Istoria parca ne duce-n burta si parca a uitat să ne mai nasca, preafericitii cu privirea scurta sorb borsul dogmei ce le ploua-n basca, facind