Batem cerul
de Mircea Dinescu(2004)
1 min lectură
Mediu
Mai lucrează-n ochi femeia, o rindea de foc e vinul
alți dulgheri în vrednicia trupului găsim mai greu,
vorba, îngerească pleavă, întregește încă plinul
batem cerul, cum se spune, să priceapă Dumnezeu.
Undeva sunt uși deschise, umbra fluieră neantul,
facă-se la urma urmei voia celor fără ham,
somnul mai felin coboară, când într-unul când într-altul,
nu întreabă dacă-i voie, ce ochi poartă sau ce hram.
Cântă vremea în clepsidre și dansăm peste putere
(doar prin Turnul Babel parcă am jucat în contratimp)
cineva (n-aș avea gură) ne iubește și ne cere
chiar de-am vrea din bunătate să-i dăm altceva în schimb.
De-ar striga cocoși în sânge să trezească pururi gândul,
Univers mâncând lumină cât exist încerc și eu,
scriem apele cu vâsla, cu picioarele pământul,
batem cerul, cum se spune, să priceapă Dumnezeu.