Zina Lupulescu

Vă mulțumesc pentru preocupare și sfat.
Zina Lupulescu are o istorie și un tâlc... nu are rost să îl silabisesc aici.
Nu-l mai schimb, din păcate motivele pentru care l-am ales persistă. Perspectiva publicării este atât de ireală încât nu are cum să mă preocupe. Vă mulțumesc pentru compliment, fie el și ipotetic.
O căutare în pagini aurii online ne dezvălui că Lupulescu e un nume foarte frecvent. Deci nu l-am inventat eu. Sunt și firme pe numele ăsta...
Referitor la politețe, am și o fațetă agresivă, rezervată celor care o merită.
Evident, nu e cazul dvs.
Cu stimă,

Mulțumesc de critica sinceră.
Așa e, am încercat să scriu "în ton" cu site-ul.
Mă agăț de partea bună: aplauzele pentru tenta de umor. E un început. Mai încerc.
M-am bucurat să vă văd pe pagină, sper că sunteți bine.
Sănătate vă doresc.

Mulțumesc de vizită.
Înseamnă că nu sunt foarte departe de intenție: textul s-a vrut o lopată de balast sec, derizoriu.
Nu știu însă de ce vă erijați în detectiv dincolo de text. Sunteți în misiune?
E ca și cum pe mine m-ar faulta grija că pe pagina dvs. apare la începuturi o anume Rodica Vasilescu la autor...

Sper că în domeniul poeziei sunteți mai dăruiți decât în cel al investigației.
Paradoxal, nu pot fi foarte supărată, pentru că asemănarea este de fapt pentru mine un mare compliment.
Spor la supoziții!

Mulțumesc de sugestie. Titlul rămâne așa, chiar dacă unora le-ar fi mai potrivit verbul în engleză.

...pentru nota explicativă, pe mine m-a ajutat. Nu am știut ce este schaltiniena
și nici de Ion Roșioru.
Am vizitat pagina in memoriam rosioru.ro.
Francofil, traduceri de înalt nivel din franceză și poezii (inclusiv în franceză) care mi-au plăcut. Forma asta e interesantă.
Până acum nu am fost dezamăgită de nici o recomandare, maestre. Recunoștință maximă!
Concluzie optimistă: mi se pare că acest "Organ de Propagandă Literară" (cum se autodefinește acest site, acolo, în colțul din stânga...) își atinge câteodată scopul, nu e doar un simplu organ...

...din când în când... Și mi s-a făcut dor de G. Azap și iar am mai hoinărit pe net să văd ce mai găsesc.
O bârfă, maestre: m-a pus necuratu' să citesc o chestie "trendy", un text publicat acu' vreo trei zile. Textul era cu vulgarități, sau artă îndrăzneață, ce știu eu, probabil depinde de nivelul de toleranță... dar să vezi ce efervescență creatoare la comentarii! Ce iureș, ce reacțiune! Rețeta e de succes garantat: bagi degetul la găurică, îl scoți la "lumină" și negreșit vor veni muștele. Cred că o fi fost "nectar" de calitate, că au venit ...roiuri!
Mă gândesc ce le-ai fi spus... era un car de oale de toată frumusețea... :)))

...nu am contextul, deci nu mă bag, să nu calc pe vreo mină.
Observ doar abundența de englezisme. Atipică. Maybe, that's the point.

Soneat-ul mi se pare maxim, greu de zis ceva contra.
Îl pun la preferate. Dacă venea de la un nume cu trecere în societate, sigur se auzeau ropote de aplauze. Dar așa... spiritismul e în șoaptă, fără aplauze.

...adică rondel, că am citit mai multe piezii și mi se amestecă gândurile în cap.
Scuze perfecționiștilor şi mai ales maestrului.

...deși nu înțeleg ce mai contează dacă s-ar gândi cineva la sex când vine vorba de cartofi fripți în ulei de la bunica... :)))
Eu nefiind stăpână absolută pe limba română, am sărit din prima, de la titlu, să verific "Șarlena" în Dex-ul online. Nu apare. Deci, nume propriu. Nu l-am mai auzit. O fi de prin locurile de baștină ale maestrului...

P.S.
Nu am înțeles opțiunea "cestiune" ...dacă nu cumva o fi o variație românizată a "chest"-ului englezesc...

...dar cei care au fost dăruiți cu scrisul, să nu se oprească! Se va găsi până la urmă și cine să citească!
Un fel de "ars poetica".
Am notat și nedumerirea din comentariul autorului. În ton cu pesimismul demersului poetic.

...merge și un Csikisor, chiar și un Gosser, mai ales dacă vin ...căldurile. La o adică, recurgem și la Nenea Iancu, numai să nu ne pierdem mințile.
Ce-o fi băut Eminescu oricum nu mai contează, dacă ziceți că granițele erau diferite.
Cheers!

...dar inclin spre parerea lui Eminescu despre vecinii de la vest.
Fara suparare, o fi Tokay-ul nobil, dar mie mi se pare prea dulce...

Domnule Irinel Georgescu,
Regret întârzierea cu care vă răspund, am călătorit în ultima vreme. Voi compensa cu un mesaj mai lung... ;)
De fapt v-am răspuns la comentariu pe data de 23 martie, dar răspunsul nu a apărut decât pe versiunea nouă a site-ului. Am încercat să-l copiez și pe pagina veche, dar nu am reușit, primesc un mesaj de eroare. Motiv pentru care scriu aici, poate totuși accesați dvs. pagina noua...
Mărturisesc, am folosit răgazul ăsta, oferit de călătorie, să reflectez... și am dubii referitoare la participarea mea pe acest forum. Unele comentarii nu mi-au fost publicate (catalogate "off topic"). Erau, într-adevăr, ironice. Oare ironia este rezervată doar zeilor? Probabil cenzura asta e menită să-i descurajeze pe cei care nu se înscriu în linia partidului.
În esență, nu este ceea ce credeam eu că ar putea fi. Abordarea este elitistă. Cel care trebuie să faciliteze își arogă mai degrabă o misiune de reeducare. Bineînțeles, în spiritul preferințelor proprii, și câteodată cu o aroganță care îmi amintește de atotputernicia funcționarului din spatele ghișeului, de pe vremuri...

Este adevărat, am căzut în păcatul de a mă lua la harță cu "autoritatea tutelară" în spețe în care mi s-a părut că merită spus ceva. Am scris și un pamflet urât, la nervi. M-am tăvălit în noroi cu onorabilul editor... Am fost acuzată că aș fi altcineva, amenințată că voi fi redusă la tăcere dacă mai "port" vorbele altcuiva (devenit proscris), etc. În fine, nu mă sperie contrele astea, doar că, după un timp, mă obosesc. Ce pierdere de vreme! Mai ales când doar una din părți are certitudinea că-i apare mesajul. În condițiile astea, despre ce vorbim aici? Despre o pepinieră de obedienți?
Și acum scriu cu impresia că pe stâlpul din fața casei stă cocoțat un specialist care se uită pe fereastră la ce scriu, iar dacă nu-i convine, taie curentul... O limitare a dorinței de a mai scrie. Oare-l prind în toane bune?...Voi încasa, ca altele, repetabila metaforă a pianului pe scări?
Însă, în toate există și o parte bună. Este la fel de adevărat că am găsit aici și poezie care mi-a plăcut. Nu m-am jenat să o spun, chiar dacă era un stil (sau autor) destinat unui con de umbră...
În fine, nici o pierdere, doar o "fană" (cu idoli greșiți) redusă la tăcere... who cares? ...:)))
Cu simpatie,

P.S.
Am vizitat scrierile dvs. și îmi amintesc de o poemă ce dezvăluie un anumit nivel de cunoaștere a vinului spaniol. Cu așa pasiune, sunt convinsă că nu veți fi în criză de inspirație!
Voi închina în sănătatea dvs. un pahar de vin (unul din preferatele mele), dintr-un soi considerat dispărut la un moment dat în lumea veche (fiind ucis de filoxeră) dar care a supraviețuit și reapărut ca prin miracol în America de Sud: Carmenère.
¡SALUD!

...că înspre încolo bate toată (vin)ars poetica asta... Dar parcă sună mai credibil când o spuneți dvs.
Cu reverență,
Lamium purpureum

P.S.
Nu mai beau, că m-apuc de numărat silabe... data trecută am servit doar două înghițituri din coniac și mi-au ieșit vorbe.

...partea „politically incorrect” sau măcar dureroasă cel puțin dpdv somalez (somalez = subnutrit).
Ce nu înțeleg eu la poeziile astea: de ce trebuie scris Crăciun sau Dumnezeu (nu aici, dar am văzut la alții, ca regulă) cu minusculă? Așa e forma la poeziile astea? Adaugă ceva la profunzimea mesajului? Mi se pare că pentru cei credincioși asta ar fi o chestie supărătoare (sau asta e intenția?)... că tot vorbim (prin alte părți) de respect reciproc, sau al valorilor în care credem fiecare dintre noi. Bine, a vorbi despre așa ceva aici, acum, e ca și cum ai vorbi despre funie în casa spânzuratului...
Dar nici dpdv al limbii române nu cred că este tocmai corect... Scuze, vorbește simplitatea din mine.

Altfel, singurătatea de Crăciun e gravă rău. Ca foametea din Somalia.

Mă întreb cum ar fi arătat un dialog la un pahar de vorbă cu G. Azap, fie-i țărâna ușoară.
Mă bate gândul să mă apuc și eu de ...spirtism, dacă ăsta e prețul pentru asemenea versuri. Dar mi-e teamă că mă aleg doar cu ficatul paradit... :)))

Vă mulțumesc pentru încurajare.
Dacă este vreun reproș, vă rog să nu ezitați. Sunt foarte mari șanse sa nu mă supăr pe dvs.
Unde ați fi schimbat ceva?

Mi-e îmi place în general să glumesc, dar unele chestii mă fac să răbufnesc din când în când. Mai ales când văd rămășițe din epoca de aur plutind în derivă...
Ar fi ceva ce NU vă place la textul meu, vă rog?