Zina Lupulescu

Tu fluturi ai strivit, nu doar omizi Mă vei ierta că lacrimi n-am să storc Dar sufletul n-ai știut să ți-l ucizi Te-ai autodenunțat în public: porc! Ferchezuit în timpul odios Mai

Ia de-aici zise Demiurgul dându-și chipiul pe ceafă și trase o flegmă cât o meduză Avusese el niște reflux în ziua aia de la pateu sau prea mult muștar în fine în ultima vreme

Idolul meu hipnotizează iele Și impregnează tot ce este viu Haiduc suav cu verb de caraliu Un armăsar ce mușcă jar din stele Pe scutul lui stă scris: Cuceritor! Acest Terente întru poezie

Și se făcea că pe un tărâm de vis unde transhumanța a făcut loc traficului de toate felurile niște heruvimi dacă n-or fi heruvime în criză de inocență s-au adunat să-și plângă

Ce bine e la ceaiul ăsta Ce gustoasă e serenitatea Evantaiele ne protejează de căldură Și ceara de pe fețe nu se mai topește Perucile sunt mai naturale ca niciodată În semiobscuritate

Gândirea îmi alunecă perfidă Pe toboganul trupului nurliu Scorburii tale mă visez burghiu Și astupuș la frageda-ți firidă Pe site-ul ăsta veșnic zurbagiu Îmi storc imaginația prea fetidă

Și dacă toate astea intricațiile și întortocherile astea aliniate fluid într-un mod familiar boului nu sunt decât niște fandoseli răsfirate cu furca precum bălegarul în vie în speranța

Afectat de obezitatea propriului catharsis N-ai prins loc În vreo telenovelă mai acătări Așa că te-ai gândit să fii un mini Kim Jong Un Și să te plimbi printre rachete Mângâindu-le Sau

Îndemnul de a vedea oceanul e pentru cei care nu pot vedea oceanul Îndemnul de a iubi de a urî de a ierta de a pleca e pentru cei care nu pot face toate astea Dar dacă tu poți face toate

Mă gândeam că o canistră cu benzină ajunge Mă gândeam unde să încep Cu scrisorile? Cu pozele? Cu mărțișoarele? Cu cearșafurile? Dar privind pe fereastră spre cerul înstelat mi-am dat seama

E luna mai și nu știu de ce aș răscoli fânul, când praful ăsta înecăcios nu face bine primăverilor care au mai rămas dar am dat iarăși de poza ta și gândul mă duce la începuturi când văzându-te mă

Ţi-aminteşti de-acele zile Când curtai cu gladiole Umeri supli de viole În demersuri inutile? Mai apoi c-un stânjenel Serile înmiresmate Navigai desferecate Curbe de violoncel

Motto: Și vorbea, mări, vorbea Și ce confident era! Da’ cum nu, că la butoane Băga dește grosolane... Dragă Bade, nu-ți fie frică, este loc pentru toți în show-ul ăsta global cu accente de

Poporul e la coadă azi erect Dar temător să fie circumspect După festinul de-nghițit arici A luat o porție de muștar, și mici Se scurg încet apoi înspre cotețe Apatic vacilând din stegulețe Pe

Venit-am la răspântie de timpuri Și m-am ținut în palme printre ghionturi Ninsori s-admir prin geamuri din culcuș Zăpada însă-i praf de rumeguș Când ploaia spală bruma de machiaj Si legănarea

Mi-aș băga picioarele în ciorapii de mătase Mi-aș procura câțiva metri cubi de pâslă să-mi căptușesc biblioteca astfel încât să nu mai aud nimic din afară Apoi aș recita re ci ta TOT ce

Ai plecat la vânătoare? Las' că stau eu lângă oale Jupuiește tu agale Blănițe de rozătoare... Bade, pălărie nouă Bine îți mai stă sub țoale M-ai umplut cu vorbe goale Musai să pretind că

Nu am ce face cu rămășițele tale pământești Put la fel de rău ca ale mele chiar mai rău că tu nici măcar nu te sinchisești să dai cu parfum Uite ce frumos îți fac cu mâna reginele astea din

<<Stilul e raportul just Dintre conținut și formă Nu cunoaște altă normă Decât pondere și gust>> "I-auzi bă, ce clasicisme... Îmi sunt dragi ca apa-n cizme!" Se răsti, s-audă leatul Din

Când nervi forjați în vajnice drezine Apocaliptic stau să se ciocnească Și peștii nu mai au ce să-și vorbească Eu am venit aici să stau cu tine! Clienții așteaptă, nechezându-și crezul, Ca

A-nceput să-mi bată-n ochi Tot mai des și pretutindeni „Trend”-ul ăsta de deochi Al găinilor cu pinteni... Precum niște ouătoare Făcături de coajă tare Toată ziua pe ogor Îmi cotcodăcesc de