Odă Creatorului de Conținut

Chiar dacă Bukovski e poemenit în poem şi există elemente comune cum ar fi alcoolul şi critica societăţii, cu fandoselile şi alinierile fluide, autorul se diferenţiază ca stil prin ludic şi unele metafore ce întăresc lucidul, cum ar fi măgarul cu pensula legată de coadă. Poetul american avea un ton mai dur, mai percutant, mai realist, fără giumbuşlucuri. Deci, din acest punct de vedere, este bine, diferenţa stlistică înveselind un pic atmosfera. Şi cred că e şi pe stilul lui Liviu, de unde şi rezonanţa lui cu textul. Totuşi, din punctul meu de vedere, mai există o intromisiune tematică, la modul foarte subtil, şi anume Ferma animalelor, de Orwell. Vorbim de ralitatea opresivă, de subordonarea boului, a măgarului, de manipularea lor de către instanţele superioare, pe ideea că bălegarul e important pentru ecosistem, dar, de fapt, noi ne murdărim cu propria noastră dejecţie, ca într-o odă autopersiflatoare a creatorului de conţinut. Iacătă, aceasta este analiza mea pentru acest text care reuşeşte să descreţească frunţile şi să transmită ceea ce este de transmis.

din pacate, cand rezultatul seamana cu o balega,nu te poti bucura prea mult...

”pe” plaiuri mioritice am vrut să scriu. Și dacă tot am revenit, amintesc și de ”Cartea alcool” a lui Ion Mureșan, un poet autentic.

Evident, pasajul cu Bukowski nu e un mesaj de contestare a marelui poet și nici de negare a alcoolului ca sursă de inspirație. E o săgeată către acel arogant creator de conținut care nu are în comun cu Bukowski decât consumul de alcool.
DA, m-ați citit corect, este aici și o defulare în contra la cineva (cum ar zice Mița) care mă calcă direct și mai ales indirect pe nervi.
În orice caz, plăcut surprinsă de vizita dvs., e o zi mare pentru mine!
Mulțumesc.

Puneți la dispoziție, cu seriozitatea care vă caracterizează, o analiză profundă, cu ramificații spre substraturi la care poate nici nu i-ar fi trecut prin cap umilei autoare să ajungă vreodată.
În consecință, ce ar mai fi de zis? Poate doar că poezia ar putea fi citită pe alocuri chiar și într-o cheie autocritică.
Însă per ansamblu sunt în concordanță cu mesajul-ul subliminal "Stick it to the Man!" care îmi rezonează, predestinat, în nume...
Asemnarea cu stilul domnului Nanu e un compliment care mă face să roșesc (evident, de bucurie).
Mulțumesc.

...asta e o afirmație grea, domnule Alexandru Sima (dacă ar fi să ne duelăm în truisme).
Depinde de la om la persoană.
Am auzit că Nichita vorbea cu Păunescu la telefon și îi dicta câte o poezie, așa, pe loc, gata de dus la tipar.
Alții șlefuiesc la ele ani de zile, cum spunea că face un poet care îmi place mie, unul intergalactic, pe care evident că dvs. nu aveți cum să-l cunoașteti, fiindcă sunteți nou aici, nu-i așa?
Cu certitudine e greu la (re)începuturi. Vorba poporului: la balega moale puțintică apă trebuie.