Mă rog de tine, doamnă, dă-mi adâncul

Mă distrează parodia, mai ales că sunt şi eu în peisaj. Tehnic, rima e proastă, că nu rimează numele meu cu Garcea, dar fie, pentru amuzament...

Uite, ai găsit o formă prin care să îl onorezi pe Valentino, iar dacă vei avea comentarii echilibrate, poţi aveo o viaţă lungă pe site. Chiar şi în calitate de presupusă clonă a intergalacticului făcător de versuri!

Acuma alte gânduri mă furnică
Cum să te ţuc, lupoaico, ca pe Woody
Și să-ți ofer o râmă, chiar de-i mică,

Aș vrea să-ți fiu poet, un goody-goody,
Iar dacă eșuez, nu-ți fie frică
Rămân intergalactic... ca şi Rudy!

Am văzut că dvs. ati șters parodia (un gest de maturitate din partea unui leader) desi terapia prin râs e recomandată și de medici, deci musai să fie benefică.

Eu rămân fidea finalului din textul meu și urmează un comentariu "a la Caragea" pe textul dvs., o analiză care forează substanța metaforelor până la un nivel logico-mecanicist pur teluric:

Într-un puseu de sinceritate, eul poetic își detăinuie aici unul din secretele cele mai surprinzătoare: visul de a săruta un bărbat (nu tocmai arătos dar foarte intelectual, Woody Allen) sau poate o păsarică simpatică (dar, atentie, aparținătoare regnului animal).
La final, criticul își mărturiseste dorința de a atinge profunzimea creatorului demiurg, chiar dacă, după cum recunoaște, e înarmat... doar cu rima.
Detectez si o disperare ascunsă, contemplativă retrospectiv in fata soartei iminente, precum a lui Galileo strigând "Eppur Si muove!".

Cu respect pt. munca dvs.,
apreciez ca ați intrat in joc!

...ce păcatele mele aveți cu bietul meu sonet?

cu diferenţa că, modificând doar finalul, textul tot o parodie pe textul lui Petrea ramane, eu doar am cautat sa intuiesc dorintele sale ascunse::))

acuma inteleg ca preferati sa-mi dati mie pasarica, dar nu imi plac ciocanitorile:::)))

poate doar blanita lupoaicei, mai ales ca i-am dedicat un poem?

Lupoaica

te aștept de-atâta vreme, inima o simt cum geme
și mă-ndepărtez de tine, fără cânt, fără sobor;
amintire, preț de-o clipă, doar de lacrimi fac risipă,
te-am iubit, cu ce ardoare, mai ca-n luna lui cuptor;
printre gânduri se-nfiripă - o-ntrebare, de-am să mor,
mă vei ține iar în brațe, să mă-nveți din nou să zbor?
am să zbor doar cu-o aripă, cu cealaltă-am să cobor.

pretutindeni umbre mute - negrele necunoscute,
și adorm ca-ntr-o poveste - de nescris, într-alt decor;
chipul tău, întreaga viață, mi-a fost unica povață,
chiar și-n gânduri infidele, chiar și-n gândul trecător,
da, am renunțat la stele - te-am ales în locul lor...
și acum, o altă maică mă va învăța să mor,
am să te visez lupoaică în ținutul lupilor.

dar în vise, porți-închise și-o putere care-mi cere
să mă lepăd de durere, să rămân un privitor,
să te uit, să-mi curgă spume, să nu pot să-ți spun pe nume,
să pândesc halucinante creaturi ce-n spaima lor
vor fugi întruna-întruna – fără glasuri, fără dor;
mă vor învăța să urlu, voi ajunge prădător...
ca un lup fără pereche, în ținutul lupilor.

ţie şi când îţi vine să râzi, tot la bocetul tău sonetist nădăjduieşti.

Doar în vise, doar în vise... căci rămas fără putere
Bați degeaba la portiță înarmat c-un vibrator
Geaba critici, plin de spume, pe elevul silitor
Nu-ți mai asculta ecoul rătăcit în stratosfere
Nu mai mângaia nostalgic manșa de aviator
Și redevenit teluric, fă ca Nanu: bea o bere!

Da-n Ardeal.. se bea pălincă!

În Ardeal se bea pălincă
Nu prea spunem "caterincă"
Dar să nu ne segregăm
Pe criterii de putere!
Poezii când rumegăm
Cât ar fi de austere
Mult mai bine se consumă
Cu mărgele sau cu spumă

Moroșan, oltean sadea
Sau venit chiar de la mare
Fiecare cred că are
Locul în ecosistem
D'aia țip și d'aia gem
(Câteodată te disper!)
Când ascunzi un mamifer
Și-l sufoci după perdea
Că URLA sau CA RAGEA!

O seară de vis !
« Și cu asta intrăm în postul mare…» (din filmul… Mărgelatu!)

Mulțumesc frumos pentru atenția acordată!